Drulă și Miruță l-au resuscitat pe groparul de la CFR SA și CFR Marfă, ca să îngroape și …CFR Călători

În primul rând, îmi exprim dezamăgirea față de modul neprofesionist în care a fost redactat articolul în cauză, deoarece conținutul acestuia nu respectă pilonii fundamentali ai jurnalismului de investigație: interesul public, adevărul factual și etica jurnalistică. Practic, textul publicat sub semnătura dumneavoastră reprezintă doar un atac la persoană, construit pe trei tehnici recurente: amestecarea faptelor vechi cu deciziile recente, printr-un lanț de presupuneri despre intenții, înlocuirea probelor cu surse anonime („băieții cu ochii roată din Palatul CFR”) și calificări juridice grave („mafiot”, „aranjament cu iz penal”, „performanțe manageriale penale”), fără ca acestea să fie susținute de vreun document.

În context juridic și jurnalistic, respectarea principiului fundamental al dreptului la replică „audiatur et altera pars” ar fi trebuit să constituie regula esențială în redactarea articolului dumneavoastră, regulă pe care, regretabil, ați încălcat-o, ceea ce mă obligă să demontez în următoarele rânduri, punctual, acuzațiile nefondate și neverificate din cuprinsul articolului în cauză:

I. Asupra rolului meu la CFR Călători și a respingerii bugetelor

Articolul mă cataloghează drept „artizanul respingerii bugetelor” a două companii, CFR Călători SA și CFR SA, afirmație falsă din mai multe motive concomitente, și anume:

1. Nu am nicio funcție și nicio atribuție la CFR SA.
2. Calitatea de membru al Consiliului de Administrație al CFR Călători SA a început la 15 aprilie 2026, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, ca urmare a unei selecții demarate de CFR Călători în luna noiembrie 2025, validată de Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) și ulterior confirmată de Adunarea Generală a Acționarilor CFR Călători SA. Procedura s-a derulat în întregime sub guvernarea condusă politic de PSD, iar ministrul Transporturilor și Infrastructurii la data numirii era domnul Ciprian Șerban (PSD), nu domnul Radu Miruță. Domnul Cătălin Drulă, invocat de repetate ori în articol, neavând nicio calitate în ceea ce privește această procedură.
3. De la numirea mea și până la data publicării articolului am participat la o singură ședință a Consiliului de Administrație, ședință în cadrul căreia bugetul de venituri și cheltuieli al CFR Călători a fost avizat favorabil și înaintat către AGA CFR Călători, conform prevederilor legale. Respingerea ulterioară a bugetului a fost o decizie a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în baza prerogativelor sale legale, rolul Consiliului de Administrație, cu privire la bugetul de venituri și cheltuieli, fiind unul de avizare și nu de aprobare.

II. Asupra atribuirii sumelor încasate la CFR Marfă în perioada 2013–2014

În perioada respectivă nu eram director general al CFR Marfă SA, ci director general al CFR SA. Aceasta este o eroare factuală directă, verificabilă prin orice document public privind componența conducerii celor două companii la acea dată.

III. Asupra mandatului la CFR Marfă (2010–2011)

Am fost director general al CFR Marfă din luna mai 2010, numit conform prevederilor legale în perioada mandatului ministrului Radu Berceanu. A fost o perioadă extrem de dificilă la nivel național, ulterioară crizei economice din anul 2009, când prestația în domeniul transportului feroviar de marfă scăzuse cu aproximativ 40%, iar compania era extrem de aproape de a fi în imposibilitate de funcționare. Prin măsuri de restructurare și reorganizare aprobate de Acționar, inclusiv cu sprijinul partenerilor sociali, s-a reușit inversarea trendului descendent și creșterea prestației și a veniturilor societății, astfel că în anul 2011, societatea a avut următoarele rezultate:

• volumul transportat a crescut de la 29 milioane tone în 2009 la 36 milioane tone;
• veniturile companiei au crescut cu peste 20% față de anul 2009;
• compania a trecut pe profit operațional în anul 2011 și a redus pierderile istorice;
• în anul 2011 compania s-a încadrat în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de Guvern.

După încheierea mandatului meu, trendul cantităților totale transportate a fost descrescător. CFR Marfă a solicitat falimentul în 2025, la 14 ani după încetarea mandatului meu.

Atribuirea „îngropării” companiei unei persoane care a condus-o cu peste un deceniu înainte de faliment confirmă caracterul tendențios al materialului publicat. Aceste informații sunt verificabile dacă se analizează rapoartele anuale ale companiei și hotărârile de Guvern de aprobare a BVC.

IV. Asupra mandatului la CFR SA (2013)

Am fost selectat ca membru al Consiliului de Administrație și director general al CFR SA în anul 2013, în baza unei proceduri realizate de un evaluator independent din Big Four – PricewaterhouseCoopers (PwC), în conformitate cu prevederile OUG 109/2011.

În acel an, rezultatele CFR SA au fost următoarele:

• compania a înregistrat un profit brut de 84.000.000 lei;
• compania nu mai înregistra datorii la bugetul de stat.

Este important de menționat faptul că, la preluarea mandatului, compania înregistra datorii de 321.000.000 lei la bugetul de stat.

Aceste rezultate, verificabile public, contrazic caracterizarea de „devalizare” pe care articolul mi-o atribuie.

V. Asupra numirii la ASFR

Am fost numit director al ASFR la data de 29 ianuarie 2020, în mandatul ministrului Transporturilor Lucian Bode (PNL), dată la care domnul Cătălin Drulă nu era ministru al Transporturilor și Infrastructurii.

VI. Asupra raporturilor cu domnul George Buruiană

În primul rând, domnul George Buruiană a fost o personalitate recunoscută în domeniul transporturilor feroviare și simpla asociere mă onorează, iar trecerea sa în neființă a fost o pierdere pentru acest domeniu.

În al doilea rând, în momentul numirii domnului George Buruiană ca director general, eu eram deja angajat la CFR Marfă, iar în perioada mandatului său postul meu a fost desființat, iar eu am fost încadrat pe un post inferior celui pe care îl deținusem anterior numirii sale.

VII. Asupra acțiunilor în instanță împotriva CFR SA

Am solicitat în instanță, împotriva CFR SA, plata indemnizațiilor restante pentru o perioadă de 5 luni, aferente mandatului de administrator al companiei, și daune-interese pentru revocarea mandatului fără justă cauză. Instanța mi-a admis cererea. Acțiunea a fost soluționată în mod legal, nu există nicio „eșuare” și nicio calificare judiciară de „aranjament penal” în sarcina mea, iar sintagma „cu iz penal” nu reprezintă altceva decât o calificare juridică gravă, formulată în absența oricărei anchete penale.

VIII. Asupra relațiilor personale invocate

Articolul mă prezintă în mod tendențios ca „protejat și favorit al doamnei Anca Boagiu” și ca aparținând „anturajului” acesteia. Precizez faptul că fiecare numire în funcțiile publice deținute a respectat cadrul legal – selecție, hotărâre AGA, ordin de ministru –, au fost deținute în perioade de guvernare diferite, inclusiv sub miniștri cu orientări politice diferite (PDL, PNL, PSD).

IX. Asupra surselor anonime și a atribuirilor de fapte infracționale

Articolul invocă „informații furnizate de băieții cu ochii roată din Palatul CFR” pentru a susține că aș avea „misiunea de a trage pe linie moartă compania CFR Călători, cu scopul de a o devaliza pentru a fi luată pe nimic de un cunoscut rechin feroviar”.

Consider această afirmație de o gravitate excepțională – atribuire de intenție infracțională – bazată exclusiv pe surse neidentificate, fără ca articolul să prezinte vreun element factual care să o susțină. Nu este menționat numele „rechinului feroviar”, nu este descrisă „misiunea”, nu este indicat niciun document.

X. Asupra etichetelor

Calificările de tip „gropar”, „mafiot”, „lup paznic la oi”, „rechin feroviar” sunt protejate, potrivit jurisprudenței constante a CEDO (de la Lingens c. Austriei încoace), de libertatea de exprimare doar atunci când au o bază factuală suficientă. În măsura în care faptele invocate ca temei al acestor calificări sunt – așa cum am demonstrat la punctele I–VIII – fie inexacte, fie atribuite greșit, calificările care derivă din ele își pierd protecția juridică.

Concluzii și solicitări

Dincolo de cele expuse mai sus, consider că materialul este presărat cu multe alte informații false sau distorsionate, dar exemplele anterioare sunt suficiente pentru a convinge cititorul de bună-credință de inexistența unui demers jurnalistic veritabil și de omiterea voită a autorului de a solicita și prezenta inclusiv punctul de vedere al persoanei acuzate, deși Codul deontologic al jurnalistului prevede regula contradictorialității: înainte de publicarea unei acuzații, persoana vizată trebuie contactată pentru un punct de vedere.

Nimic din articol nu sugerează că autorul ar fi încercat să obțină o reacție de la subsemnatul ori de la alte persoane evocate. Această omisiune nu este un detaliu tehnic, ci o încălcare directă a normelor profesionale — și un indiciu că obiectivul textului nu era informarea, ci formularea unui atac la persoană care să mă discrediteze.

În concluzie, problema fundamentală a articolului dvs. nu este că exprimă o opinie negativă despre o persoană din administrație – orice publicație are dreptul să facă acest lucru –, problema este că textul prezintă această opinie sub forma unei dezvăluiri factuale, atribuind subsemnatului fapte care nu sunt probate, ci sunt în mod evident contrare realității.

Cititorul obișnuit, neavând cum să distingă între afirmațiile bine întemeiate și construcțiile retorice, primește un produs hibrid care arată ca o știre, dar reprezintă în realitate un atac la persoană. Este exact tipul de conținut care, în jurisprudența CEDO, depășește cadrul libertății de exprimare protejate și intră în zona răspunderii civile pentru prejudiciu de imagine.