Dubioșii aliniați la start: cum vom umple Europa de hahalere politice

Depunerea listelor pentru alegerile europarlamentare a adus în prim plan nu doar promisiuni politice, ci și personaje controversate, care stârnesc dezbateri și neliniști printre alegători. Aceste alegeri sunt marcate de un amalgam de figuri din diverse spectre politice, fiecare aducând cu sine povestea sa și doza proprie de scandal.

În centrul atenției se află Cristian Terheș, care deschide lista AUR, un politician care și-a lăsat amprenta prin poziționările sale controversate. De la abordări promovate odinioară de Liviu Dragnea, la atitudinea sa antivaccinistă, Terheș se află în mijlocul unor dezbateri aprinse. Alături de el, Claudiu Tîrziu și Gheorghe Piperea completează lista dubioșilor cu discursuri împotriva instituțiilor europene și poziții antivacciniste.

Ne întrebăm, mereu și mereu, ce anume își doresc de la Europa aceste figuri care o disprețuiesc profund. Să lupte cu Înalta Poartă, dar dinăuntru? Nici vorbă de așa ceva. Vor la Bruxelles, vor la Strasbourg pentru că e un moment bun, culoarul pe care l-au ales îi va scoate din anonimatul național. Ajunși acolo, se vor înfrupta copios din toate avantajele statutului de europarlamentar. Vor debita prostiile cuvenite, cu sentimentul că i-au fraierit di granda pe cei care, neavând încotro, trebuie să-i trateze ca pe niște egali. Dincolo de esența unor discursuri inepte, birocrația europeană este, pentru aceste figuri, o pradă. Din nefericire, una vulnerabilă.

Partidul blinelelor în sos rusesc, condus de Diana Șoșoacă, își face și el simțită prezența, aducând în prim plan personaje precum Luis Lazarus, un fost om de televiziune cu abordări pro-ruse și poziții antivacciniste dure. Aceste alegeri sunt caracterizate și de apariția acestui gen de aspiranți flămânzi (și irelevanți sub orice aspect), a căror posibilă ascensiune provoacă întrebări și neliniști în rândul alegătorilor.

Nici de pe lista alianței PSD-PNL nu lipsesc figurile controversate. Mihai Tudose, acuzat de hărțuire și forțat să demisioneze din funcția de premier, deschide lista. E urmat de Rareș Bogdan, o adevărată mitralieră cu declarații politice discutabile, care mai vrea și el un mandat. Gabriela Firea, prima duamnă a clanului Pandele și Claudiu Manda (nenea care o scoate pe Lia Olguța la cofetărie) completează lista numelor asociate cu scandaluri și acuzații de corupție. Controversa, în aceste cazuri, ține nu numai de calitatea morală a celor care se înghesuie la scara avionului ci și de competențele cu care pornesc la drum. Cu foarte puține excepții, misiunea de a-și reprezenta Țara este ultima pe lista lor de priorități. Pentru că, e foarte trist, capacitatea reală de a o face este inexistentă.

Atâta vreme cât structurile politice europene sunt văzute, de aici, ca un premiu sau un refugiu pentru cei care au servit partidul, Dumnezeu știe cum, atâta vreme cât demnitatea de europarlamentar se negociază pentru a îmblânzi hachițele unor țoape parvenite e foarte dificil să ai încredere în aceste detașamente de nulități cu pompon.

Ne-am obișnuit cu acest gând

În ciuda prezenței numeroaselor figuri controversate în competiția electorală, se pare că electoratul românesc nu mai pune un accent deosebit pe criteriul moralității atunci când vine vorba de exprimarea votului. Scandalurile, acuzațiile și pozițiile antivacciniste par să fie doar o parte a unui tablou mult mai complex, în care alegătorii sunt adesea preocupați de alte aspecte, cum ar fi promisiunile politice și abordările partidelor în ceea ce privește problemele reale cu care se confruntă societatea românească.

Fenomenul este cu atât mai surprinzător cu cât, în alte contexte, moralitatea și integritatea sunt adesea considerate factori-cheie în luarea deciziilor politice. Cu toate acestea, în peisajul politic românesc, se pare că pragmatismul și utilitarismul predomină și atunci când vine vorba de alegerea reprezentanților în Parlamentul European.

Această realitate aruncă o lumină asupra dinamicii electorale din România și pune sub semnul întrebării valorile și prioritățile societății românești. Poate că lipsa unei alternative clare sau o lipsă de încredere în clasa politică în general au condus la o atitudine de resignare sau indiferență față de comportamentul moral al candidaților. Poate.

Indiferent de motivele din spatele acestui fenomen, este clar că societatea românească se confruntă cu provocări și dileme în ceea ce privește procesul democratic și reprezentarea sa în instituțiile europene. În această perioadă crucială, în care alegerile europarlamentare reprezintă un moment de cotitură pentru viitorul țării, alegătorii sunt chemați să reflecteze cu atenție asupra impactului deciziilor lor și să își exprime votul în conformitate cu valorile și interesele lor individuale. Dar să așeze, la baza oricărei decizii de vot, în primul rând criteriul moral.