Practica vânzării de doctorate este la cel mai înalt nivel universitar, în România, beneficiari fiind politicieni de frunte, susține jurnalista Emilia Șercan. Conform acesteia, în plutonul fruntaș se află Academia de Poliție și Universitatea Națională de Apărare.
Într-un interviu acordat Europei Libere, Șercan a vorbit despre practica politicienilor de a pune alte persoane să le scrie tezele de doctorat. Conform jurnalistei, sunt implicați profesioniști de la cel mai înalt nivel: profesori și asistenți universitari care vor să avanseze în carieră sau chiar studenți.
O asemenea situație se întâlnește în rândul celor basarabeni, de exemplu, care au nevoie de vize, de loc la cămin sau de burse. Pentru a le obține mai ușor ar fi condiționați să se implice în documentarea sau chiar elaborarea unor lucrări de doctorat sau de masterat.
„Am astfel de informații. Mă refer la Academia de Poliție. Situații similare și la Universitatea Națională de Apărare, unde profesorii au compilat teze de doctorat pe care le-au dat unor oameni politici sau cu funcții în diverse structuri ale statului român. Nu mă miră că s-a făcut o teză de doctorat pentru domnul Angel Tîlvăr la muzeul din Focșani (caz prezentat de Puterea.ro), pentru că lucrul acesta s-a întâmplat chiar în universitățile care acordau titlul de doctor”, spune jurnalista.
Conform acesteia, au existat presiuni ale SRI la adresa Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, pentru a da o decizie blândă în privința lucrării de doctorat a ministrului Lucian Bode.
„Eu am verificat o parte din teză și, în partea de teză verificată de mine, în primele 30 de pagini, am găsit cam 10% plagiat, ceea ce categoric arată că procentul este mult mai mare. Însă, teza nu a fost verificată integral. Porțiuni din teza domnului Bode sunt traduse efectiv din engleză în română”, susține Emilia Șercan.
Printre plagiatele grosolane semnalate de presă se numără și cel prezentat de Puterea.ro la sfârșitul anului trecut în cazul eternului director medical de la Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București, Radu Ninel Bălănescu.
