Fermieri, transportatori și alte pericole

Se desfășoară, de niște zile bune, un protest antiguvernamental care ia amploare. Știrile de fapt divers îmbogățesc și ele cum pot rostogolirea evenimentelor, mai o confruntare cu Jandarmeria, mai un prostănac de la SIAS care-și arată mușchii la protestatari, mai o șoșoacă, mai un aurel de aur. Cert e că afară e frig, foarte frig, dar cei care au ceva serios de spus nu se sperie de asta. Și e bine să înțelegem de ce.

Singurele fapte de arme ale actualei guvernări se pot rezuma foarte rapid în câteva cuvinte: pensii mai bune pentru electoratul preferat. Aici, așa cum știm deja, nu intră doar actualii pensionari – vreo 4,7 milioane, majoritatea amărâți și total dependenți de cârja guvernamentală. Aici vorbim și despre cei mai frumoși, deștepți și buni dintre pensionari, pensionarii speciali. Despre ei și pentru ei, mereu, numai de la foarte bine în sus. Pentru că sunt utili în procesul electoral exact așa cum și-i imaginează Puterea. Ei trebuie să încaseze în continuare pensiile nesimțite pentru ca să tacă (dacă știu ceva important) și să voteze cu cine le oferă motivația de a rămâne discreți și cooperanți, la o adică. Deziluzia așa-zisei reforme a sistemului național de pensii stă exact aici și acum, pe umerii unor factori principali de decizie care au considerat că singurul lucru important de făcut este să-și prezerve mașina de vot. Aproape că au reușit.

Dar… de aici se naște protestul

Care nu e de natură morală, în principiu. Și vine din partea celor care reprezintă segmentul activ al populației României. Cei care muncesc, cât pot ei de bine. Cei care îndură un sistem fiscal imbecil total, cei care suportă, prin eforturile lor de a-și ține traiul, tot ce mai intră, cumva, în alb, la buget.

Și care nu mai înțeleg de ce toată povara susținerii unei armate de votanți inactivi sub aspect productiv rămâne mereu pe umerii lor.

Cei care protestează acum au, în primul rând, revendicări specifice, care țin mai ales de domeniile în care sunt angajați productiv. E vorba aici și de nemulțumirea fermierilor față de obligația Țării de a importa cereale din Ucraina. Solidaritatea îi costă apăsat și, în condițiile în care toate giumbușlucurile impozitării vizează cu precădere domeniul privat, prieteșugul cu Ucraina trece într-un plan secund.

Totuși, foarte important, nu de puține ori s-au făcut auzite și voci care exprimă profunda nemulțumire față de echilibrul strâmb dintre cei care produc și cei care așteaptă să le intre pensia pe card. Ceea ce înseamnă o perspectivă care depășește farfuria personală. Nemulțumirea celor care protestează tinde să vizeze aspecte ale politicilor publice naționale. Frustrarea are motivații directe, personale și, iată, cauze care țin de orientarea actelor de guvernare către rezultatul facil, al satisfacerii nevoilor celor care așteaptă, la nesfârșit, schimbul pensie mai bună=vot.

Avem aici de-a face cu un conflict așteptat. Mai devreme sau mai târziu, cei omiși de la festinul bugetar erau așteptați la proteste. Adică lor de ce să nu le dea nimic?

Dar faptul că acest conflict se naște în chiar primele zile ale unui an ce se anunță vulcanic, e de natură să șubrezească foarte rapid capitalul electoral al celor care au gândit guvernarea doar în termenii unui acont rapid pentru votanții abonați.

Din perspectiva Puterii și a conceptului bugetar, bazat (cum au observat majoritatea analiștilor) pe magia unei mai bune colectări la buget, momentul e foarte dificil.

Satisfacerea, chiar și parțială, a revendicărilor va consuma mult din resursele strategice plănuite pentru momentele de cumpănă ale anului în curs. Guvernanții noștri au crezut că și-au cumpărat câteva luni de liniște, majorând pe ici și pe colo câte ceva salarii sau promițând că o vor face negreșit.

Valul care a pornit spre Capitală, și crește zilnic, va obliga Guvernul să cheltuiască bani grei dintr-un disponibil rezervat altor teme. Iar magia mai bunei colectări la buget mai are mult până să ne smulgă aplauze.

E cert deja că valul de proteste a produs spaimă fiindcă, iată, pare să fi obținut rezultate. Există deja un acord semnat de protestatari cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Vom urmări, cu sufletul la gură, desfășurarea negocierilor cu Ministerul Transporturilor, cu ASF și cu Ministerul de Finanțe.

Deși încă nu e clar cine anume negociază și în numele cui.

La ora la care încheiem acest articol, protestatarii răvășesc neabătut șosele patriei. Semn că nu au obținut încă ce își doresc.

Și, dacă flerul nu ne trișează, Guvernul va da tot ce se poate da.

Adevărul este că nici nu prea are încotro.