Focurile Gheenei s-au democratizat. Ardem cu toții

România își arde proprii săi fii cu o nonșalanță uluitoare, și mai nimeni nu plătește. Maternitatea Giulești, Colectiv, Spitalul Matei Balș, Spitalul din Piatra Neamț, Crevedia, Ferma Dacilor și câte or mai fi fost sunt ca adevărate Flăcări la Gheenei dar nu pentru cei neisprăviți ci pentru noi toți. Ardem nevinovați pentru că zbârnâie corupția, ardem că totul este făcut în dorul leii, ardem că mai nimeni nu ia decizii drastice de prevenire a acestor catastrofe, ardem ca să ardem, ne trimitem pe toți la Gheena universală, democratică, ca niște necredincioși nemernici ce suntem.

E un destin notoriu, acesta al suferinței permanente, al privitului cu neputință la breaking-news-urilor când bubuie câteceva. S-au petrecut cele înșirate mai sus, vor fi și altele căci mai nimeni nu funcționează cu avizele la zi, căci mai toți au pe cineva care să-i protejeze, într-o țară cuprinsă de pânze de păianjen unde victimele sunt și ele democratizate, pentru că, nu-i așa, e democrație. E democrație la ars, la dramă, la traume. E pentru toată lumea, fie că e fiu de șef de doi și un sfert.

Ardem în Focurile Gheenei și ne descopunem ca umanitate. Căutăm răspunsuri, vinovați, și nu observăm nimic. Până la următorul foc, până la următoarea dramă. Și apoi aruncăm un ”de ce, Doamne?”, cu ochii și cu pumnul spre cer. De ce, Doamne? De ce? Chiar așa, de ce?

România își arde fii și o va face în continuare. Nimeni nu ne poate salva, nimeni nu are soluții. Focurile biblice, de la marginea Ierusalimului, au grijă de noi toți!