Greșeala pe care mulți o fac când spală legumele. 7 alimente care își pierd din nutrienți dacă le cureți de coajă
Oțetul, săpunul și soluțiile speciale nu ar avea ce căuta în chiuvetă atunci când speli fructe și legume pe care urmează să le consumi cu coajă. Două specialiste în nutriție, Shaw și Klinger, arată că apa rece de la robinet ar fi suficientă și numesc șapte alimente la care stratul exterior ar merita păstrat pentru fibrele, vitaminele și antioxidanții din el.
Cum se spală bine fructele și legumele pe care le consumi cu coajă
Regula ar fi aceeași pentru aproape orice produs: jet de apă rece, fără detergenți și fără soluții speciale. Potrivit lui Shaw, produsele de curățare ar putea lăsa în urmă reziduuri care nu ar trebui să ajungă în organism.
Iar Klinger merge pe aceeași linie. Ea a precizat că nu ar fi nevoie nici de săpun, nici de înălbitor, nici de oțet, nici de produsele din comerț destinate spălării legumelor.
Pe de altă parte, legumele foarte murdare sau cu suprafața aspră cer mai multă atenție. Pentru cartofi și alte rădăcinoase, Shaw recomandă un burete curat sau o perie pentru legume. Ar exista inclusiv modele din cauciuc, care se pot curăța în mașina de spălat vase. Klinger folosește și ea o perie la produsele crescute aproape de sol. Specialista a rezumat toată procedura într-o singură frază.
„Simplitatea este într-adevăr cea mai bună soluție”, a spus Shaw, citată de Martha Stewart.
De ce s-ar pierde nutrienți atunci când cureți coaja
Coaja nu ar da doar culoare și textură. Ea ar funcționa ca o barieră care apără planta de factorii din mediu. Tocmai de aceea ar aduna multe fibre, polifenoli și alți compuși cu efect antioxidant, a explicat Shaw.
De asemenea, Klinger semnalează un detaliu pentru cei care își calculează nutrienții. Cele mai multe analize nutriționale ar porni de la ideea că alimentul este mâncat cu tot cu coajă. Așa că valorile indicate s-ar regăsi în farfurie doar dacă stratul exterior, atunci când este comestibil, rămâne pe fruct.
Cu toate acestea, fructele și legumele curățate rămân de preferat lipsei lor din alimentație. Shaw a apelat la o comparație cu corpul uman ca să explice rolul cojii.
„Gândiți-vă la pielea corpului vostru: este prima voastră linie de apărare împotriva lumii exterioare, așa că trebuie să fie deosebit de protectoare”, a punctat aceasta.
Ce fructe și legume ar merita mâncate cu coajă
Primele pe listă sunt merele. Coaja lor ar conține fibre, vitamina K, potasiu, flavonoide și alți polifenoli, la care Klinger adaugă vitamina C. Acești compuși ar proteja celulele de radicalii liberi, care, acumulați în timp, ar putea favoriza inflamația și bolile cronice.
Urmează perele și piersicile. La pere, coaja ar aduce o parte importantă din fibre, iar antioxidanții și polifenolii din fruct ar putea ajuta la menținerea sănătății pielii, potrivit cercetărilor invocate de Shaw. Piersicile ar furniza, la rândul lor, antioxidanți, polifenoli și fibre.
Referitor la legume, morcovii nedecojiți ar oferi mai multe fibre și mai mulți fitonutrienți, a arătat Klinger. Coaja vinetelor ar conține antocianine, printre care nasunina, un compus antioxidant studiat pentru rolul său potențial în sănătatea celulelor. Iar la castraveți, stratul verde închis ar asigura o cantitate aproape dublă de vitamina K față de varianta curățată.
Ultimii pe listă sunt cartofii dulci. Pulpa lor este cunoscută pentru beta-caroten, pe care organismul îl poate transforma în vitamina A, iar coaja ar conține și mult potasiu. Înainte de gătit, ei ar trebui frecați cu o perie pentru legume, sub apă rece. Shaw a dat și o cifră pentru diferența dintre cele două variante.
„Pentru aceeași porție de 100 de grame, cartofii dulci cu coajă oferă cu aproximativ 3.500 UI mai multă vitamina A decât cartofii dulci curățați de coajă”, a afirmat specialista.
Când se recomandă îndepărtarea cojii și ce se întâmplă cu produsele mucegăite
Coaja nu ar fi potrivită pentru toată lumea. Klinger a explicat că persoanelor cu afecțiuni gastrointestinale care pot provoca inflamație, îngustarea sau blocarea tractului digestiv li s-ar putea recomanda să evite ori să limiteze cojile.
Printre ele se numără boala Crohn, colita ulcerativă, boala diverticulară, diverticulita și sindromul intestinului iritabil. Restricțiile ar depinde însă de situația medicală a fiecărui pacient.
Cât despre mucegai, cele două specialiste au abordări diferite. Klinger se ghidează după consistență: la produsele ferme ar îndepărta aproximativ 2,5 centimetri în jurul zonei afectate, iar pe cele moi le-ar arunca. Fructele și legumele doar lovite ar putea ajunge, în schimb, în smoothie-uri sau supe.
Shaw preferă să arunce produsul întreg în majoritatea situațiilor.
„Mucegaiul se poate extinde dincolo de ceea ce se vede, așa că, atunci când există o potențială problemă de siguranță alimentară, nu merită să-ți asumi riscul”, a transmis aceasta.