Nu știu câți dintre voi v-ați pus această întrebare și care ar fi formula corectă? Majoritatea dintre noi vorbim despre greva profesorilor și asociem această acțiune de protest strict prin prisma revendicărilor salariale ale acestora. Uitându-ne la solicitările sindicaliștilor din educație avem toate motivele să concluzionăm că această grevă nu urmărește cu adevărat reforma sistemului de educație din România, ci doar un mic pas spre normalizarea veniturilor celor din acest sector de activitate. În articolul precedent, spuneam că această grevă generală poate reprezenta o șansă nu doar pentru profesori ci și pentru întreaga societate românească. Azi, se pare că lucrurile iau o turnură nebănuită IMPOTRIVA unui posibil plan gândit de unul dintre membrii Coaliției de “compromis național ” (PSD, PNL și UDMR) și clar în FAVOAREA societății românești.
Pentru ca această grevă generală să fie percepută ca fiind o acțiune disperată și hotărâtă a reprezentanților acestui sector cheie pentru viitorul oricărei societăți și chiar să primească sprijinul și susținerea fiecărui român, este necesar ca acțiunea de protest să vizeze cu adevărat reforma sistemului de învățământ din România! Cum? SIMPLU! Liderii sindicatelor din educație, trebuie să propună, la masa negocierilor cu reprezentanții clasei politice (nu doar cu cei aflați vremelnic la guvernare), un “PACT NATIONAL”, agreat de toate forțele politice și respectat, fără nicio derogare/amânare de către toți cei care guvernează la un moment sau altul. Rezultatul? Odată PACTUL NAȚIONAL agreat, Programele de guvernare ale partidelor de guvernământ vor cuprinde obligatoriu TOATE angajamentele asumate!
“PACTUL NATIONAL” trebuie să cuprindă, pe lângă etapele și termenele de creștere a drepturilor salariale ale personalului din educație, și soluții la aspectele care au dus practic la perimarea sau chiar la distrugerea sistemului educațional românesc. Dincolo de calitatea școlilor (unele) și dincolo de expertiza cadrelor didactice (unele) … imaginea societății romanești vorbește de la sine. Astfel, mi-aș dori să văd unitate și determinare între cei din sistemul de educație și noi toți, simpli cetățeni, părinți, societatea civilă, chiar și politicieni, pentru susținerea mișcării greviste în reformarea de substanță a sistemului de educație din România! De ce? Pentru că este vorba despre VIITORUL nostru, al societății românești!
Dacă vom gândi lipsiți de egoism sau interese personale și vom înțelege neplăcerile/disconfortul/problemele cauzate de greva generală din învățământ și o vom privi ca pe o “investiție” în viitorul nostru, atunci … avem o șansă!
Pentru ca toate acestea să se întâmple, greva generală trebuie să se încheie DOAR atunci când “PACTUL NAȚIONAL ” va fi convenit de TOATE părțile și va cuprinde modificări/soluții la subiecte “sensibile”, de toți discutate, dar de aproape nimeni “oficializate”! Probleme a căror amânare (de frică, rușine, din interes meschin sau chiar din nepăsare) au dus societatea românească în pragul analfabetismului funcțional! Astfel, pentru a reforma cu adevărat sistemul de educație din Romania, pe lângă remunerarea corectă a cadrelor didactice, pe măsura pregătirii și activității prestate, trebuie să abordăm frontal și să soluționăm probleme, precum:
Numai o discuție deschisă și corectă, fără prejudecăți și fără a căuta vinovați (chiar și pe cei de “serviciu”), între reprezentanții sistemului de educație, politicieni și oricine poate aduce soluții și bune practici … se poate începe reformarea reală a sistemului de educație din România! Să nu uităm … vinovați suntem cu toții!