Guvernul Ciolacu…aceeași Mărie, cu altă pălărie

O “echipă” perfectă, o “prietenie” sinceră … o “șansă” unică pentru români! Perfectă fiindcă nici doctrina diferită nu-i poate perturba, sinceră pentru că Nicolae Ciucă fără Marcel Ciolacu ar fi ca Marcel Ciolacu fără Nicolae Ciucă și unică pentru noi, românii, atât de “norocoși” să avem atâta pace și armonie socială.

Înainte de orice, se cuvine să facem o plecăciune plină de “recunoștință” în fața dascălilor și profesorilor care au contribuit substanțial și determinant la “șansa” noastră, a tuturor, de a fi conduși, mai mult ca oricând și de oriunde, de “eminențe cenușii” … care mai de care. Citind și ascultând câteva ode ale unor “jurnaliști” de vază (sau varză, cum vă sună mai bine!) făcute fără pic de zgârcenie și plătite pe măsură chiar de beneficiari, politicienii cheie din zilele noastre, nu pot să nu-i adaug și pe aceștia în categoria acelora care au contribuit la atingerea celui mai “scăzut” nivel de incompetență și impotență profesională la nivelul clasei politice din România după ‘89 (sau cel mai “ridicat” nivel de competență și realizări profesionale, cum vă place mai mult!).

Dincolo de faptul că nivelul de pregătire, formare și realizări profesionale, la nivelul membrilor guvernului Ciolacu este cam același cu cel al echipei predecesorului său, fiind logic în situația în care ceea ce intră este cam la fel cu ceea ce iese (cu mici excepții!), Marcel Ciolacu are o șansă în plus. O șansă în plus (chiar două!), să … “treacă” clasa! Și îi doresc asta din tot sufletul!

Prima șansă este dată de partid, de experiența Partidului Social Democrat în ale guvernării. Atenție, experiența PSD de până în 2019, în ale guvernării! Adică, atunci când PSD a înțeles, a știut și s-a mobilizat din mers, să aducă sub “umbrela” sa, oamenii potriviți la locul potrivit.

Astfel, datorită simțului politic și pragmatic al unora dintre liderii săi, PSD se poate mândri, astăzi, cu rezultate de excepție, precum:

• aderarea României la NATO;
• aderarea României la Uniunea Europeană;
• organizarea cu succes a primei președinții a României la Consiliul Uniunii Europene.

Dar și cu rezultate “palpabile” pentru cetățenii români și capitalul privat autohton, precum:

• cel mai ridicat grad de absorbție al fondurilor europene pre și post aderare la UE a României (100%, respectiv 96%!);
• cel mai “liberal” Cod fiscal din Uniunea Europeană;
• cele mai mari scăderi de taxe și impozite (TVA de la 24% la 19%, 9% și 5%; impozit pe dividende de la 16% la 5% și multe altele de acest fel!);
• cel mai ridicat procent din PIB, de venituri la bugetul de stat (33,3%);
• obiective de infrastructură mare (Podul de peste Dunăre dintre Tulcea și Brăila etc.).

Cea de a doua șansă a lui Marcel Ciolacu de a face performanță într-un timp foarte scurt (până la sfârșitul lui 2024), în lipsa oricărui alt punct forte atât la nivel personal, dar și al echipei guvernamentale, o reprezintă dezastrul guvernării Ciucă, prietenul și complicele său politic.

Guvernul Ciolacu poate performa doar aplicând aceeași strategie din perioadele de glorie ale PSD, perioade amintite anterior! Ciolacu poate trage aer în piept, să înțeleagă și să profite de funcția de premier (în avantajul întregii “suflări” social-democrate, dar în special, în interesul tuturor românilor din țară și de oriunde!), funcție pe care o ocupă ca “răsplată” a unor înțelegeri de tip “sufragerie”.

Astfel, dincolo de echipa guvernamentală impusă de “liderii” ambelor partide (PSD și PNL), care în marea ei majoritate îi va “asigura” doar decăderea, fără întoarcere, de pe “scena” politică, Marcel Ciolacu are câteva instituții-cheie, asupra cărora POATE și TREBUIE să decidă SINGUR! Performanța la nivelul acestor instituții poate face diferența între un management guvernamental social-democrat, cu influențe și principii liberale, și unul doar liberal.

Astfel, asigurând o conducere profesionistă, cu pregătire și experiență relevantă, cu viziunea si pragmatismul necesar celor care conduc astfel de instituții, Marcel Ciolacu poate face diferența:

• AUTORITATEA de SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ – poate aduce satisfacție și chiar mulțumire în rândul a milioane de clienți (persoane fizice și juridice) în zona pensiilor private, asigurărilor medicale, auto, de locuințe și construcții etc.;
• AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ – poate asigura colectarea veniturilor la bugetul statului într-un procent record din PIB, reducerea evaziunii fiscale, simplificarea interacțiunii dintre stat și contribuabil, stabilirea unui tratament corect și echitabil în relația stat-contribuabil, realizarea mult-așteptatei digitalizări etc.;
• BANCA de INVESTIȚII și DEZVOLTARE – o a treia instituție bancară a statului român care poate completa cu succes activitatea CEC Bank și Eximbank și să sprijine cu adevărat cetățenii români și capitalul autohton și, implicit, economia românească.

Decizia numirii persoanelor potrivite atât pentru a conduce, cât și pentru a face performanță în aceste instituții-cheie, trebuie luată DOAR de Marcel Ciolacu, cu gândul la Noul PSD, la posibila performanță a guvernului său, la bunăstarea cetățenilor români (indiferent de preferințele politice ale acestora) și la șansa României la un nou ÎNCEPUT!

Succes, Marcel CIOLACU! Insistă pentru români și pentru România!