Îl face sau nu-l face haina pe om?

Mda, m-am trezit de dimineaţă cu întrebarea asta, naiba ştie de ce, (adică, la drept vorbind, cam ştiu ce a declanşat aceste reflecţii) în minte: îl face haina pe om sau nu-l face?

Şi de aici – că aşa e când se porneşte avalanşa, ia tot ce e în cale, nu iartă nimic, se face bulgărele dodoloţ – s-au iţit, obraznice, alte nelămuriri: e important să avem haine de firmă, de-alea cu etichetă sfidătoare la vedere, e jale mare să cumpărăm ce ne trebuie sau ce ne place de la second, hainele vintage intră la de firmă sau la second, e vai de capul nostru dacă ne îmbrăcăm cu ce ne vine bine, în detrimentul etichetei, ora şi locul sunt esenţiale în ce priveşte haina de pe noi, are vreun rol în toate astea felul în care ştim să purtăm o haină ca ea să pară, deşi nu e, de firmă, capitolul financiar – cât e plapuma de lungă, dacă înţelegeţi ce vreau să spun – e şi el important?…





Ei, şi întrebările de genul acesta sunt, trebuie să mă credeţi, fooooooooooarte multe. Zic să vă descos – că tot vorbim despre haine, nu? – şi pe voi, despre una, despre alta, despre toate cele de mai sus şi despre altele, nepunctate încă. Să tivim, să brodăm, după caz ori situaţie, cum e cu haina asta: îl face ea sau nu-l face pe om.

O fi bine să ai haine de firmă, dar să nu ştii să deschizi gura, ca să spui o frază coerentă? O fi bine să ai studii multiple, dar să-ţi fluiere, obraznic, vântul prin buzunare şi să cumperi ţoale purtate de alţii? O fi bine să pari o ţoapă, dacă te împopoţonezi cu prea mult lux? O fi bine să fii şi deştept, şi frumos, şi cu bani, şi devreme acasă?

O fi bine să mai adaptezi, pe ici, pe colo, o haină, ca să pară cu etichetă? O fi bine să ai stil şi clasă şi să porţi ce ai, cu spatele drept şi fruntea neplecată? O fi bine să ne mai amintim de Anton Pann şi proverbele sale? O fi un om într-o haină şi alt om în alta, deşi e acelaşi care le poartă pe amândouă? O fi bine să tratăm un om în funcţie de haina de pe el? V-am zis că sunt atât de multe întrebările astea…

V-am zis… Cred că e mai nimerit, decât să desfacem noi, oamenii simpli, firul în două sute, să ne edifice vreo divă, nu? Înainte de a încheia, mai fac un singur comentariu: când, cu câţiva ani buni în urmă, am cumpărat casa de la ţară, s-a auzit printre cumetrele din sat că a venit una de la ziar în locul acela.

Şi, într-o zi, intră în curte două femei. Pentru că aveam treabă în grădină, udam sau cam aşa ceva, nu eram, se-nţelege, îmbrăcată în rochie de seară şi nici pantofi cu toc nu aveam în picioare. Ci – asta e – cizme de cauciuc. Una dintre femeile alea s-a uitat la mine cum arăt, cum sunt îmbrăcată şi încălţată şi i-a şoptit celeilalte, în barbă: „asta e, fă, marea doamnă?!? Hai să plecăm, nu vezi că e o proastă?” Deci, nu dăduseră doi bani găuriți pe mine. Aşa că, îl face sau nu-l face haina pe om?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...