Mai sunt românii, români?

Zilele acestea am aflat cu toții ororile și atrocitățile pe care au fost forțați să le suporte zeci de vârstnici în centre de bătrâni, locuri în care ar fi trebuit să-și găsească alinarea, liniștea, mângâierea și îngrijirea atât de necesare la vârsta acestora. Au fost mai bine de doi ani în care românii au arătat, din nou, că nu mai sunt români. În această perioadă, semeni de-ai noștri, în vârstă, cu o viață muncită în mare parte pentru noi și pentru țară, țară în care au ajuns să fie maltratați, înfometați și umiliți, fără nicio apărare sau putere de reacție, unii dintre ei având și probleme medicale severe.

Da, toate acestea s-au întâmplat în România, stat membru al Uniunii Europene (doar pentru unii) … și poate încă se mai întâmplă! Nu știu câți dintre voi își amintesc de anii ’90 atunci când imaginea țării noastre era, peste tot în lume, identică cu cea văzută în aceste zile pe mai toate posturile de televiziune sau rețelele de socializare. Copii și bătrâni, legați de paturi sau calorifere, erau înfometați, maltratați, dezumanizați! Atunci, ca și azi, românii erau batjocoriți de români!

Am fost învățați dintotdeauna, în școală sau chiar în familie, să fim nepăsători față de cei pe lângă care trecem, pe stradă sau în societate, în general. Am fost învățați să fim indiferenți sau chiar, mai rău, să fim chiar intrigați de situația în care, unii dintre noi, mai tineri sau mai în vârstă, mai puțin norocoși, cu apropiați sau rude ( doar pe hârtie) sau fără nimeni pe această lume … au ajuns pe străzi, printre mașini … la “colțul” vieții.

De ce se întâmplă toate acestea? De ce au fost și sunt încă posibile? Pentru că asta este societatea noastră reală, fără imaginile bine alese și de calitate din clipurile de promovare, fără zâmbetele unor pensionari din alte țări aleși pentru a da bine în poze, din reclamele cu pachete de turism, soluții medicale și de tratament sau alimente sănătoase pentru vârsta acestora! Pentru că asta este administrația publică centrală și locală, plătită nu să profite de suferința celor “loviți” de soartă, ci din contră! Pentru că asta este clasa politică aleasă să ne apere și să ne protejeze și nu să mintă, să profite și să ne trădeze între două cicluri electorale!

Și pentru TOATE astea suntem TOȚI vinovați! De ce toți? Pentru că așa suntem noi, așa este în România. Ne place să etichetăm, să generalizăm, să facem o vină colectivă din teamă sau chiar frica de a scoate în fața noastră adevărații VINOVAȚI! Așa am fost și suntem “îndrumați” să facem pentru ca atenția să fie dusă oriunde în altă parte decât asupra celor vinovați.

Cunoașteți cu toții, deja faimoasa etichetă … “clasa politică este de vină” sau “politicienii sunt vinovați” pentru tot și pentru toate! Și pentru doritorii de dezinformare, le spun foarte clar că nu-i apăr pe politicieni și nu am făcut-o NICIODATĂ (mi-au făcut destul rău)! Vreau doar să atrag atenția că în spatele a tot ceea ce se întâmplă cu noi sau pentru noi, suntem noi toți … SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ!

Pentru toate cele întâmplate în aceste “Centre ale groazei”, trebuie să răspundă TOȚI cei implicați direct sau indirect! Și voi face ceea ce trebuie să facem toți, fără teamă, frică sau urmă de lașitate, am să indic instituțiile în care Marcel Ciolacu, prim-ministru și președinte al celui mai mare partid din România, mai ales, un partid social – democrat, trebuie să ia decizii radicale legale, inclusiv prin DEMITEREA unor colegi de partid:

• Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – instituție înființată la “îndemn” politic, responsabilă cu examinarea, în mod regulat, a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități. Această instituție sesizează organele judiciare competente ori de câte ori există indicii că drepturile persoanelor cu dizabilități sunt încălcate;
• Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – atât această instituție, cât și toate celelalte din subordine cu rol în autorizarea și verificarea acestor Centre de îngrijire pentru bătrâni;
• Ministerul Justiției – instituție al cărui rol constituțional este acela de apărare a ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești;
• Ministerul Afacerilor Interne (Poliția Română) – instituție care a fost sesizată în nenumărate rânduri atât în acest caz, cât și în altele pe teritoriul țării și care de luni bune investiga această situație… fără să curme suferința zilnică a acestor bătrâni;
• Consiliul Județean Ilfov, Primăria sectorului 3 și Primăria Orașului Voluntari – în aceste cazuri trebuie deschise investigații pentru a constata gradul de vinovăție, inclusiv, al Poliției Locale din aceste structuri (nu se pune problema de a nu se fi știut de această situație!), al reprezentanților acestor instituții locale (acestea trebuiau, în mod obligatoriu, să verifice atât modul de utilizare al fondurilor alocate, cât și condițiile din aceste Centre).

Așa cum spuneam, cu toții am aflat despre aceste atrocități … și atât! Unde este strada? Unde este societatea civilă? Unde sunt masele de români nemulțumiți și indignați de ceea ce se întâmplă? Unde sunt miile de luminițe din Piața Victoriei?

Echipa de PR a lui Marcel Ciolacu, de fapt zecile de “specialiști” plătiți baban, ca într-o campanie electorală prezidențială să ni-l “vândă” pe tovarăsu’ Marcel Ciolacu drept … domnul Ciolacu Marcel, încercă să “cosmetizeze” acest subiect, un “cartof” extrem de fierbinte, din brațele propriului “sponsor”. Să nu uităm că unii dintre cei vinovați, direct sau indirect, stau la masă cu Marcel Ciolacu atât la partid, cât și la masa guvernului! Să nu uităm că toate acestea s-au întâmplat cu Marcel Ciolacu la guvernare … fie co-președinte al Coaliției de “compromis” și șef al PSD, fie ca prim-ministru!

Așa că, depinde DOAR de noi să răspundem la întrebarea … “mai sunt românii, români?”