Rheinmetall cumpără șantierul, bursa cumpără speranța: cât valorează de fapt Șantierul Naval 2 Mai după saltul de 30%

Acțiunile Șantierului Naval 2 Mai au urcat vineri cu 30%, după ce Rheinmetall a cumpărat activele șantierului de la Mangalia pentru 138 de milioane de euro. Compania listată nu primește însă niciun ban din vânzare, iar participația sa de 51% în șantier nu valorează nimic. Miza reală e un teren de 80 de hectare și un contract de chirie care nu există încă.

Pe 9 octombrie, lichidatorul judiciar CITR a adjudecat activele Damen Shipyards Mangalia (DSMa) către Rheinmetall Real Estate România, pentru 138 de milioane de euro fără TVA. Pentru gigantul german al apărării, care a câștigat în mai un contract de circa 920 de milioane de euro, finanțat prin programul european SAFE, pentru patru nave ale Forțelor Navale Române, șantierul de la Mangalia e locul în care acestea ar urma să fie construite.

La Bursa de Valori București, reacția a venit imediat. Acțiunile Șantierului Naval 2 Mai (STNM), compania care deține 51% din DSMa, au urcat cu circa 30%, la 20,8 lei. Capitalizarea companiei a ajuns la aproape 139 de milioane de lei, adică circa 26,5 milioane de euro. O privire atentă asupra cifrelor arată însă că entuziasmul investitorilor merge mai departe decât ceea ce se vede deocamdată în bilanț.

Acționar la șantier, dar fără bani din vânzare

Primul lucru de înțeles este că STNM nu e vânzătorul. Banii din licitație merg întâi la creditorii DSMa, iar acționarii primesc doar ce rămâne. Și nu va rămâne nimic: datoriile șantierului sunt estimate la circa 190 de milioane de euro, peste prețul obținut. Participația de 51% e oricum depreciată integral în bilanțul STNM.

Compania deține însă două lucruri care pot conta. Primul e o creanță de 8,6 milioane de lei asupra DSMa, în principal chirii neplătite. Fiind deja provizionată integral, orice sumă recuperată ar intra direct în profit. Cât se recuperează depinde însă de rangul creanței în faliment, iar pentru creanțele obișnuite, de regulă, într-un faliment cu datorii mai mari decât activele, recuperarea e parțială.

Al doilea, mult mai important, e terenul. STNM are în concesiune de la Ministerul Economiei circa 79 de hectare din domeniul public, pe care funcționează șantierul, și le închiria DSMa. Rheinmetall a cumpărat clădirile și echipamentele, dar are nevoie de teren ca să le folosească. Formula nu a fost anunțată: noul proprietar poate închiria terenul de la STNM, poate negocia direct cu statul, care controlează atât concesiunea, cât și compania, sau concesiunea poate fi transferată. Doar prima variantă aduce bani direct acționarilor STNM.

Cât ar putea însemna?

În 2025, STNM a facturat circa 4,6 milioane de lei chirie, dar a încasat doar o zecime, pentru că DSMa era în insolvență. Un chiriaș solvabil precum Rheinmetall ar transforma aceste sume în bani reali. Din ele trebuie însă scăzută redevența plătită statului, a cărei valoare nu este publică. Comenzile pentru mașina de debitat tablă a companiei, menționate ca posibil beneficiu, au o miză mică: în 2025, vânzările de produse au fost de doar circa 31.000 de lei.

Astfel, STNM e azi o companie cu șapte angajați, al cărei principal activ e numerarul: circa 70,7 milioane de lei în conturi și depozite la mijlocul anului. În 2025, veniturile din dobânzi au fost aproape egale cu chiria facturată și de multe ori mai mari decât chiria efectiv încasată.

Bomba din bilanț: arbitrajul cu Damen

Pe lângă numerar, bilanțul STNM ascunde un risc pe care entuziasmul de vineri l-a ignorat. Compania a constituit în 2024 un provizion de 49,7 milioane de lei pentru disputa cu Damen Holding B.V., aflată în arbitraj la Curtea Internațională de Arbitraj a ICC. Grupul olandez a notificat rezilierea acordului de asociere din 2018, iar STNM contestă. Suma reprezintă aproape dublul capitalurilor proprii ale companiei, de 26,9 milioane de lei, și circa 70% din numerarul ei.

Miza arbitrajului e mai mare pentru STNM decât însăși vânzarea către Rheinmetall. Dacă îl pierde, numerarul net al companiei scade de la circa 67 la circa 17 milioane de lei. Dacă îl câștigă, provizionul revine la venituri, iar capitalurile proprii urcă la circa 77 de milioane de lei.

Piața a pariat deja pe scenariul cel mai bun

Pusă cap la cap, imaginea arată așa. Într-un scenariu pesimist, în care STNM pierde arbitrajul, nu recuperează nimic din creanță și nu primește chirie de la Rheinmetall, compania ar valora circa 3,5 lei pe acțiune. Într-un scenariu central, cu jumătate din provizion consumat, o recuperare de 30% a creanței și o chirie netă de circa 3 milioane de lei pe an timp de cinci ani, valoarea ar fi de circa 9,8 lei. Chiar și în scenariul optimist, cu arbitrajul câștigat, creanța recuperată integral și chirie pe zece ani, calculul ajunge la circa 16,7 lei pe acțiune, cu circa 20% sub prețul de 20,8 lei de vineri.

Altfel spus, pentru a justifica prețul actual, toate veștile viitoare trebuie să fie bune: arbitraj câștigat, creanță recuperată integral și o chirie netă de circa 5 milioane de lei pe an, garantată pentru cel puțin un deceniu. Prețul de dinaintea saltului, de circa 16 lei, era deja aproape de scenariul optimist.

Explicația stă în structura acționariatului. Statul deține 93,9% din STNM, iar la liber circulă doar circa 6% din acțiuni, adică titluri de nici 9 milioane de lei la prețul actual. Într-o asemenea piață, câteva ordine de cumpărare pot mișca prețul cu zeci de procente, în ambele sensuri

Câștigătorii adevărați sunt în altă parte

Dacă pentru STNM veștile sunt mai degrabă modeste, pentru economia din zonă vânzarea e o gură de aer. Un șantier oprit, intrat în insolvență în 2024 și în faliment în aprilie 2026, ajunge la un proprietar cu comenzi concrete și finanțare europeană. Rheinmetall vrea să transforme România într-un centru european de construcții navale și analizează inclusiv folosirea în comun a șantierului cu MSC, pentru reparații și nave comerciale.

Pentru stat, rezultatul licitației e mai bun decât părea posibil. Prețul de 138 de milioane de euro e de peste 1,6 ori evaluarea de 84 de milioane a lichidatorului, iar ministrul Apărării a declarat că la începutul procesului i se oferiseră doar 10 milioane de euro. Creditorii DSMa vor recupera astfel o parte importantă din sumele datorate, în timp ce Mangalia poate recupera locuri de muncă și comenzi pentru furnizorii locali.

Pentru acționarii STNM, însă, întrebările importante abia urmează: ce contract va semna Rheinmetall pentru teren, cât din creanța de 8,6 milioane de lei va fi recuperat și cum se va încheia arbitrajul cu Damen. Până atunci, saltul de 30% de vineri e mai degrabă un pariu pe aceste răspunsuri decât o reflectare a valorii de azi.