Gunoaiele politice planetare se joacă de-a Pacea din Ucraina: vine numai dacă Putin ”se vede” cu Trump

Donald Trump s-a înfipt din nou în centrul atenției, proclamând că „nimic nu se va întâmpla în Ucraina” până nu se va întâlni el, personal, cu Vladimir Putin. Dincolo de aroganța cronică, declarația dezvăluie nu doar o megalomanie fără frontiere, ci și o viziune periculos de simplistă asupra unui conflict sângeros care durează de peste doi ani.

Când Trump vorbește despre pace, lumea occidentală ar face bine să țină de portofel. Pentru că, în viziunea sa, pacea nu e un proces diplomatic laborios, ci o combinație între un selfie cu un dictator și o promisiune rostită pe genunchi. Asta nu e negociere — e showroom de vanități geopolitice, în care fiecare frază e rostită pentru camera de filmat, nu pentru istorie.

În recenta sa ieșire publică, Trump a sugerat că el ar putea rezolva războiul din Ucraina într-un timp record, dacă i se permite să „stea de vorbă” cu Putin. Ca și cum întreaga tragedie din Estul Europei s-ar putea comprima într-o conversație de bărbăție toxică între doi lideri cu probleme de grandomanie.

Pârghia ratată: acordul cu Ucraina privind mineralele rare

Între timp, în realitate, SUA a semnat un acord economic cu Ucraina care promite acces la rezervele sale de minerale rare – esențiale în tranziția energetică globală și, potențial, o armă economică împotriva Rusiei. Doar că acest acord, lăudat în cercurile trumpiste ca un „game changer”, n-a schimbat nimic.

Nu a speriat Kremlinul, nu a încetinit invazia, nu a adus niciun avantaj vizibil în teren. Singurul efect a fost pe hârtie și în retorica unei administrații debusolate complet.

Putin n-a reacționat, nici măcar cu un comunicat de dispreț. Iar asta spune tot.

Întâlnirea cu Putin – o obsesie reciclată

Trump are o relație stranie cu Vladimir Putin. Nu doar de simpatie, ci una de complex geopolitic, ca un elev mediocru care încă mai speră să fie remarcat de profesorul autoritar. Fiecare declarație despre Rusia pare să traducă același mesaj interior: „Uitați-vă la mine, doar eu pot vorbi cu ăla!”

Dar între timp, realitatea e că Putin nu are nevoie de o întâlnire. Rusia își face jocurile, câștigă poziții, escaladează ofensiva, își consolidează influența în Africa și Asia, în timp ce Trump se visează în rolul de Moise digital, care desparte apele Mării Negre cu o postare pe Truth Social.

De ce e periculoasă această retorică?

Pentru că transformă tragedia într-un banc prost. Pentru că banalizează un război în care mor oameni zilnic. Și pentru că îi spune alegătorului simplu: „Nu e complicat, e doar pentru că nu sunt eu la butoane.”

Aceasta e esența discursului trumpist: reducerea geopoliticii la un talk-show personal. Adevărul e că nu există scurtături spre pace. Nu există miracole în relațiile internaționale. Iar Putin nu vine la masa negocierii pentru că a fost invitat politicos de un președinte american care își face datoria față de Rusia. Așa cum a promis, când a fost recrutat, în 1987.

Iar Ucraina? A fost redusă la rolul de decor

Țara care luptă pentru supraviețuire e, în această schemă, doar o piesă de recuzită. Nu contează ce vrea Zelenski, ce spune societatea ucraineană, ce costuri suportă cetățenii. Totul se decide în clubul băieților mari, unde dacă bei un whisky cu dușmanul, gata, ai rezolvat lumea.

Doar că lumea nu mai e atât de simplă. Iar Trump… e din nou președinte. Fără să fi învățat nimic. Deocamdată.

Trump nu vrea pacea, vrea doar lumina reflectoarelor

Când cineva îți spune că „nimic nu se va întâmpla până nu se va întâlni el cu dictatorul”, acel cineva nu vrea o soluție – vrea să-și justifice importanța. E o formă de șantaj simbolic: ori cu mine, ori cu haosul. Ori cu mine, ori cu moartea.

Numai că haosul e deja aici. Moartea e deja în Ucraina. Iar Donald Trump, în ciuda selfie-urilor sale mentale cu Putin, n-a oprit niciun război, n-a schimbat niciun curs al istoriei, și nici n-a învins Rusia cu un contract de minerale rare.

Dacă vrei pace, nu o cauți în oglinda proprie. O cauți în fapte, în coerență, în diplomație – nu în „art of the deal”.

Pacea nu e un brand. Iar Ucraina nu e o rampă de relansare într-o cursă care a ucis deja speranțele lumii întregi în forța democrației.
Nu încă.