Pensiile nu mai sunt sigure nici pentru românii care lucrează în Spania. Sistemul lor de pensii se clatină serios: Cât de adâncă e prăpastia?
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/03/pensii.jpeg)
Un raport recent al Fundației BBVA și Institutului Valencian de Cercetări Economice (IVIE) atrage atenția asupra unei crize iminente a sistemului de pensii din Spania. Potrivit acestuia, tinerii care vor ajunge la vârsta pensionării în 2065 vor trebui să continue să muncească până la 71 de ani pentru a beneficia de o pensie comparabilă cu cea a părinților lor. Motivul? Un cumul de factori economici și demografici care amenință stabilitatea sistemului public de pensii.
Raportul intitulat „Prezentul și viitorul tineretului spaniol” arată că tinerii de astăzi intră mai târziu pe piața muncii, ceea ce înseamnă mai puțini ani de contribuție la sistemul de pensii. Rata de ocupare în rândul tinerilor între 16 și 29 de ani este cu 15 puncte procentuale mai mică decât în 2007, ceea ce reduce considerabil capacitatea lor de a acumula ani de cotizare suficienți pentru o pensie decentă.
Diferențe dramatice între generații: pierderi majore în valoarea pensiilor
Conform proiecțiilor, tinerii care încep să cotizeze mai târziu și nu reușesc să adune 40 de ani de muncă vor avea parte de pensii mult mai mici. De exemplu, cei care vor cotiza doar 30 de ani vor beneficia de o rată de înlocuire de doar 57,6%, comparativ cu 77,1% în prezent. Chiar și cei care vor avea 40 de ani de contribuții vor pierde aproximativ 10 puncte procentuale, ajungând la o rată de înlocuire de 80,2%, față de 90,6% cât este în prezent.
În acest context, experții avertizează că singura soluție pentru a menține un nivel de trai decent după pensionare este prelungirea vieții active până la cel puțin 71 de ani, pentru majoritatea tinerilor care intră azi în câmpul muncii.
Sistemul, în dezechilibru: natalitate scăzută și valul baby-boom
Problema este agravată de mai mulți factori structurali. Spania se confruntă cu una dintre cele mai accelerate îmbătrâniri ale populației din Europa. Rata natalității este extrem de scăzută, iar speranța de viață ridicată crește presiunea asupra sistemului de pensii de tip „pay-as-you-go”, în care pensiile actuale sunt plătite din contribuțiile lucrătorilor activi.
În prezent, peste 9,3 milioane de persoane primesc pensii publice. Valul de pensionări al generației baby-boom, născută între 1958 și 1975, urmează să atingă apogeul. Această generație numără aproximativ 13,4 milioane de persoane, ceea ce va însemna o creștere abruptă a cheltuielilor publice cu pensiile în următoarele două decenii.
Avertismente clare de la economiști: deficitul se va dubla sau tripla
Economistul Enrique Devesa Carpio, profesor la Universitatea din Valencia, avertizează într-un interviu acordat Onda Cero că sistemul este deja în dificultate. Potrivit estimărilor recente ale AIReF (Autoritatea Independentă pentru Responsabilitate Fiscală), deficitul sistemului de pensii, aflat acum la 2% din PIB (peste 30 de miliarde de euro), ar putea depăși 60 de miliarde anual în următorii ani.
El propune o reformă urgentă și profundă a sistemului, inclusiv trecerea la un model de tip contribuții definite, unde pensia este calculată în funcție de toate contribuțiile realizate pe durata întregii cariere, ajustată în funcție de speranța de viață.
Soluțiile luate în calcul: reforme structurale și productivitate crescută
În lipsa unor reforme majore, guvernul spaniol ar putea fi nevoit să reducă în continuare rata de înlocuire a pensiilor cu până la 20 de puncte procentuale față de nivelul actual. Acest lucru ar afecta în mod direct veniturile pensionarilor de mâine, în special ale celor care nu vor reuși să aibă cariere lungi și stabile.
Creșterea imigrației și pregătirea profesională a forței de muncă sunt menționate ca soluții posibile pentru a susține sistemul, dar acestea nu sunt suficiente în lipsa unei reorganizări profunde a arhitecturii sistemului de pensii.
Muncitorii români din Spania, la fel de expuși
Românii care trăiesc și lucrează în Spania nu sunt excluși din această ecuație. Fiind parte a sistemului de pensii spaniol, aceștia vor resimți aceleași efecte ale îmbătrânirii populației și dezechilibrelor structurale. Astfel, mulți dintre ei vor trebui să se pregătească pentru o viață profesională mai lungă și pensii mai modeste decât cele ale generației părinților lor.
Dacă nu vor fi adoptate reforme curajoase și sustenabile, generațiile tinere riscă să lucreze mai mult și să primească mai puțin, într-un viitor în care pensionarea la 71 de ani va deveni noua normalitate.