Pentru cine nu știe despre ce a fost vorba în comunism: „Experimentul Piteşti” (VIDEO)

Un lung-metraj istoric care vorbeşte despre cel mai dur episod al represiunii comuniste în România, „Experimentul Piteşti”, realizat în regia Victoriei Baltag, va putea fi vizionat în avanpremieră miercuri, 9 martie, la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti.

Filmul artistic prezintă unul dintre cele mai înfiorătoare experimente de mutilare emoţională şi fizică prin tortură realizat de regimul comunist, şi este o producţie independentă. Început în anul 2011, în vederea realizării lui a fost nevoie de “un efort de analiză a arhivelor şi interviuri, pe o durată de 3 ani”.

„La 33 de ani de la căderea comunismului, numărul exact al victimelor Experimentului Piteşti nu este nici până astăzi cunoscut. Cu un efort început acum 10 ani, ne-am propus să aducem în atenţia publicului o parte dintre evenimentele petrecute atunci. Este un film artistic, cu o componentă puternică de documentare. Timp de 3 ani am discutat cu victime, cu familiile acestora, cu istorici, cu reprezentanţi ai Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Experimentul Piteşti nu a fost un simplu accident. A fost un efort programatic de distrugere, prin tortură fizică şi emoţională. Experimentul Piteşti trebuie să fie în manuale, pe ecrane, în muzee, pentru a ne asigura că istoria nu se repetă. Le mulţumim tuturor celor care ne-au susţinut până acum şi au ales să doneze pentru ca Experimentul Piteşti–Filmul să ajungă pe ecrane. De asemenea, le mulţumim şi celor care vor să ne ofere în continuare un ajutor în cunoaşterea istoriei şi ororilor comunismului”, a declarat Victoria Baltag, regizoarea filmului şi iniţiatoarea proiectului Experimentul Piteşti – Filmul, potrivit Radio România Cultural.

Conform sursei citate, povestea filmului începe cu momente din viaţa socială a anilor 1942-1948 (zona Moldovei, Iaşi), aduce în prim-plan psihologia umană şi culminează cu punerea în imagini a “fenomenului reeducării” în România (1948-1954). Reconstituirea evenimentelor s-a realizat în urma unei documentări de arhivă amănunţite, care s-a desfăşurat pe parcursul a peste 3 ani. Prima parte a filmărilor s-a desfăşurat la Iaşi. Colegiul Naţional „C. Negruzzi”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”, Vila Sonet – Muzeul „Mihai Codreanu”, Râpa Galbenă, strada Sărărie, Primăria şi centrul oraşului, de la Palatul Culturii, până la Catedrala Mitropolitană, s-au aflat în obiectivul camerelor de filmat.

S-a filmat şi la Aroneanu, sat tradiţional românesc, unde sunt două case autentice din 1944. Primul material filmat despre lungmetrajul privind Experimentul Piteşti a fost realizat la Fortul 13 Jilava, iar materialul a fost folosit la prima campanie de colectare de fonduri pentru acest proiect (mai 2015).

Data stabilită pentru avanpremiera filmului nu este întâmplătoare, evenimentul dorindu-se a fi un omagiu adus actorului Ion Caramitru, care, impresionat de subiectul, dar şi de miza artistică a filmului, precum şi de cadrul independent de realizare, s-a alăturat echipei pro bono.

Context

Orchestrat de comunişti în baza unor idei aduse din URSS, „Fenomenul Piteşti” sau „Experimentul Piteşti„, cum i se mai spune, s-a desfăşurat între noiembrie 1949 şi decembrie 1951 în mai multe închisori din România comunistă (în principal la Piteşti şi Gherla, dar şi la Suceava, Canal, Târgu Ocna ori Braşov) şi a constat în distrugerea fizică şi morală a tinerilor închişi în penitenciare. Practic, comuniştii au vizat anihilarea viitoarei elite intelectuale a României, prin distrugerea credinţei şi fibrei morale din om şi transformarea acestuia într-o creatură obedientă, lipsită de demnitate şi valori.

Înfometaţi, bătuţi, umiliţi, torturaţi, tinerii erau obligaţi să-şi renege tot ce îi definise anterior ca oameni şi să devină, la rândul lor, torţionari, să-şi toarne colegii, să-i chinuie şi să-i bată. Torturaţi fizic şi moral în moduri greu de imaginat de către o minte normală, deţinuţii nu aveau dreptul nici măcar să moară. Sinuciderea era interzisă la Piteşti, iar cei ucişi pe parcurs erau consideraţi „rebuturi în reeducare„.

Filmul „Experimentul Piteşti” este un proiect 100% independent, care a dus lipsă de finanţare. A fost realizat din donaţii, împrumuturi şi contracte amânate, iar majoritatea actorilor şi echipei au lucrat 10 ani de zile fără să fie plătiţi încă şi au făcut acest lucru pentru că au considerat că un astfel de proiect era mai mult decât necesar.