Peste 500 de milioane de persoane trăiesc cu această infecție cu transmitere sexuală

Herpesul genital este infecția cu transmitere sexuală cea mai frecventă, care nu trebuie ignorată. Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, aproape 500 de milioane de persoane trăiesc cu virusul Herpes simplex de tip 2 (HSV-2), care este la originea celei mai răspândite boli cu transmitere sexuală.

Mai mult, persoanele infectate cu HSV-2 prezintă un risc de trei ori mai mare de a face infecția cu HIV și de expunere la acest virus.

Inițial, infecția cu HSV-2 se observă, în principal, la adolescent sau adultul tânăr, subliniază doctorul Milpied într-un articol din Le Parisien. Odată pătruns în organism, virusul dormitează. El se poate manifesta sub forma unor pusee, prin mici vezicule care pot deveni chiar răni, localizate pe organele sexule sau în jurul acestora.

Herpesul genital se transmite cel mai frecvent în urma unui contact sexual – vaginal, anal sau oral – cu o persoană infectată. Acesta, însă, poate fi dobândit și prin contactul cu:

• o leziune herpetică;
• saliva sau pielea din regiunea bucală a unei persoane infectate;
• secrețiile sau pielea din zona genitală a unei persoane infectate;
• sânge infectat;
• ace și seringi folosite în comun cu o persoană infectată.

Transmiterea virusului poate avea loc și de la mama infectată la copil în timpul nașterii, provoacând o serie de complicații nou-născutului.

Transmiterea la copil se produce în 85% din cazuri, în timpul trecerii acestuia prin tractul genital al mamei în cazul excreției virale, în momentul nașterii, explică dr. Milpied. Este motivul pentru care se recomandă cezariană pentru a limita riscurile infectării copilului.

În unele cazuri, herpesul genital poate fi complet neobservat, deoarece persoana infectată nu are simptome. Dar ea este totuși susceptibilă să transmită virusul partenerului în timpul actului sexual.

Diagnosticul de herpes genital se face în urma unui examen medical. Uneori sunt necesare prelevări de la nivelul leziunilor pentru confirmarea prezenței virusului. Medicul poate prescrie antivirale pentru a limita durata și intensitatea simptomelor. Dar acest tip de tratament nu asigură eliminarea completă a virusului și posibilitatea unor recidive.