Povestea unui fost consumator de droguri - Cu tine, înainte și după drog - Puterea.ro

Pe Laurențiu Zloteanu l-am cunoscut la o expoziție de pictură. Povestea lui era și în picturile expuse și în dialogul de atunci. Astăzi, la Dialogurile Puterii, Laurențiu vă prezintă viața lui înainte și după droguri, cu momente greu de imaginat, de suportat. Vorbește cu calm despre toate durerile, frustrările, despre luptă și despre oamenii care i-au fost alături. O poveste despre oameni și droguri, suferință și credință, vinovăție, despre viață pur și simplu.

Povestea lui Laurențiu

”Tendința naturală a oamenilor e de a da vina că am fost bătut, că am fost molestat, că am fost nu știu ce lucruri care mi s-au întâmplat. Dar, de la un punct încolo, eu am realizat ce fac. OK, n-am știut la 10, 12 ani, la 16 ani. De la 18 ani știam deja ce fac. Când am început să fur din magazine, știam ce fac. Știam că nu e ok, știam ce am nevoie, adică ajunsesem în punctul de a calcula totul în funcție de consum, consumam pentru a trăi și trăiam pentru consum. Deci era o chestie foarte asumată.

Consumam pentru a trăi și trăiam pentru consum

Momentul decisiv pentru mine a fost cel în care am realizat că aveam două drumuri. Cel în care trebuia să fac rost de bani și să-mi găsesc cât mai repede și cât mai ieftin. Și oricât aș fi consumat, nu era suficient, ceea ce era o stare prelungită de rău, dar familiară. Sau să aleg starea în care îmi este rău, care nu știu când se termină, nu știu ce se va întâmpla și intru într-un tărâm a cărui limbă eu nu am vorbit-o niciodată și îi mulțumesc lui Dumnezeu, așa cum îl înțeleg eu.

Am ales a doua variantă, dar a fost foarte greu până să am contact cu o persoană specializată în domeniul adicțiilor care să mă ghideze, ca într-o poveste. La un moment dat, când pleacă, Făt-Frumos se întâlnește cu Sfânta Vineri, apare în călătoria sa inițiatică un personaj care îi facilitează, îi dă o haină magică sau tot felul de alte lucruri. Așa a apărut și această persoană în viața mea. Care m-a ajutat să dau o semnificație experienței respective. Faptul că ulterior am mers mai departe de atât, am căutat persoane care au aceeași problemă ca a mea, adică la timpul respectiv, persoane care renunțaseră la consum și căutau să trăiască o viață normală fără să consume. E foarte ușor să nu mai consumi o chestie, foarte ușor. Pur și simplu nu o mai faci. Sunt unele momente în care ne abținem să mergem la baie. Problema e că abținerea respectivă are un eșec total, pentru că nu prea poți trăi o viață întreagă să nu mergi la baie.

Dar ce încerc eu să spun e că poți să nu mai consumi printr-o oarecare abținere. Nu mai ies din casă, nu mă mai văd. Dar ce faci? Că atunci începe viața? Nu e poveste, e viață! Până atunci, ai două trei chestii ca obiective, ca ființă umană zilnic în minte, și anume de unde fac rost de bani, de unde îmi cumpăr și unde consum propriu-zis. Pe urmă începe: De unde cumpăr bilet de autobus? Cum ajung la psihiatru? Cum ajung la terapeut? Cum ajung la facultate? Cum vorbesc cu oameni, pentru că am vorbit cu oameni care nu consumau, cum port un dialog? Ce faci la prima întâlnire cu o fată? Începe orizontul de posibilități în lume, în societate, să se lărgească suficient de tare și asta poate produce foarte multă confuzie. Dar de asta am avut nevoie personal să găsesc o persoană care știe despre ce vorbesc, adică partea psihiatrică. Mă refer la problemele psiho emoționale, la chimia din creier, care era un dezastru complet când am oprit eu consumul.

În poveste, e nevoie de oameni

Dar mai departe cum rămâne cu partea socială? Adică eu până la urmă sunt o ființă socială. Dar cum fac să mă reintegrez în societate? Și primul pas a fost să găsesc o persoană ca mine. O persoană care nu a mai consumat de vreo zece ani. Când am legat prima relație de amiciție și întâlnindu-ne cu regularitate, mi-am dat seama că astfel putem forma un grup pentru alți oameni care au aceeași problemă ca noi. Și atunci, cumva, parcă și lucrurile din jurul meu au început să prindă contur, pentru că am reînceput să mă duc în foarte multe direcții.

Cum să zic, și în perioada asta de 12 ani, de când nu mai consum, m-am pus în anumite situații sau am fost pus în anumite situații care au fost la limita de a mai trăi sau nu, din diferite considerente. Povestea lui Laurențiu continuă.