Restricții peste restricții: Noile planuri ANMAP amenință dezvoltarea zonelor montane și rurale

Aproape 30 de Planuri de Management ale unor arii naturale protejate au fost aprobate, în această lună, prin decizii ale Președintelui Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP), Raluca Giorgiana Dumitrescu.

Documentele stabilesc reguli stricte pentru administrarea și protecția unor zone importante din România, însă implementarea lor ridică mai multe provocări: restricțiile impuse pot limita dezvoltarea turistică și agro-turistică, pot afecta proiectele de infrastructură locală și pot genera dificultăți în gestionarea activităților economice în regiunile montane și rurale. Practic, nu ne mai rămâne decât să stăm pe pajiște și atât.

Zone vizate și obiectivele planurilor

Planurile aprobate vizează eleșteiele Șijiei și Miletinului, lacurile Fundata și Amara, stepa Saraiului-Horea, Brațul Borcea, Mlaștina de la Fetești, siturile Natura 2000 Pricop-Huta-Certeze, Râpa Lechința, Lacul Negru – Cheile Nărujei, Valea Vâlsanului, Lunca Râului Doamnei, Someșul Mare, Prunișor, Viile Tecii, Măgura Odobești, Masivul de Sare de la Sărățel și alte arii protejate importante.

Planurile includ obiective de conservare, reguli pentru utilizarea terenurilor și exploatarea resurselor, acțiuni de restaurare ecologică, zonarea internă a ariilor, măsuri pentru turism și educație ecologică, precum și planificare administrativă și financiară.

Restricțiile aplicate

Planurile de Management impun un cadru strict de administrare a ariilor protejate:

• Activitățile din interiorul ariei pot fi permise, limitate sau interzise, în funcție de obiectivele de conservare și tipul zonei.
• Există reguli clare pentru utilizarea terenurilor, accesul public și exploatarea resurselor, pentru a preveni degradarea ecosistemelor.
• Aria protejată este împărțită în zone cu regimuri diferite: zone de protecție strictă, zone tampon și zone de vizitare, fiecare cu reguli specifice privind activitățile permise și modul de utilizare.

Practic, restricțiile impuse prin Planurile de Management pot limita dezvoltarea proiectelor industriale și turistice, inclusiv în zonele montane, pârtiile de schi și turismul agricol. Aplicarea rigidă a acestor măsuri poate provoca blocaje administrative, întârzieri și pierderi financiare, iar reducerea investițiilor private ar putea diminua resursele necesare întreținerii și restaurării efective a ariilor protejate, afectând astfel protecția reală a mediului.

Un exemplu – Eleșteele Jijiei și Miletinului

Planul de management al ariei de protecție avifaunistică ROSPA0042, ce vizează Eleșteele Jijiei și Miletinului, a intrat în vigoare cu o serie de restricții dure, esențiale pentru protecția păsărilor migratoare, dar care generează disconfort în rândul comunităților locale. Cea mai mare problemă provine din interdicția de a folosi tratamente aeriene cu pesticide și fertilizanți, o practică utilizată de marii fermieri pentru eficiența sporită. Această măsură, deși vitală pentru prevenirea poluării bazinelor hidrografice și protejarea faunei, poate fi percepută de agricultori ca un obstacol major în desfășurarea activităților agricole intensive.

Un alt punct nevralgic este condiționarea utilizării terenurilor de avizul Administratorului ariei protejate, inclusiv pentru proiectele de dezvoltare. Proprietarii de terenuri pot interpreta această cerință ca fiind o restrângere a dreptului de proprietate și care le îngreunează inițiativele economice, forțându-i să navigheze printr-un labirint birocratic.

În timp ce ecologiștii de la USR care au împânzit Ministerul Mediului susțin plin planurile de management că aceste reguli sunt obligatorii prin Directiva Natura 2000 pentru a asigura supraviețuirea speciilor vulnerabile, locuitorii se așteaptă la mecanisme de compensare mai clare și mai substanțiale. Fără un sprijin financiar adecvat, mulți fermieri sunt puși în situația de a alege între conservarea naturii și sustenabilitatea propriei gospodării, transformând astfel obiectivul nobil al protecției mediului într-o povară financiară pentru comunitățile care depind de pământ.

Un alt exemplu – lacurile Fundata-Amara

Măsurile de protecție avifaunistică prevăzute în Planul de Management pentru ROSPA0065 Lacurile Fundata-Amara intră în conflict direct cu interesele economică ale agricultorilor. Cea mai controversată prevedere rămâne interdicția totală de a folosi aeronave pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare, o lovitură dură pentru marile exploatații care se bazează pe eficiența stropirilor din aer. De asemenea, Planul interzice utilizarea anumitor pesticide neonico-tinoidice, obligând fermierii să regândească integral strategiile de combatere a dăunătorilor. O altă sursă majoră de tensiune este interdicția de a drena sau deseca zonele umede. Se împiedicând astfel conversia terenurilor mlăștinoase în suprafețe arabile productive. În plus, interzicerea aratului în pajiștile permanente protejate consolidează statutul de conservare al acestor habitate, dar limitează sever utilizarea agricolă a terenului. Nu în ultimul rând, interdicția de a incendia miriștile sau stufărișurile și viitoarele reglementări privind numărul de câini la stâne lovesc în practici tradiționale. Comunitățile locale sunt astfel puse în fața unei dileme: respectarea obligațiilor Natura 2000, esențiale pentru mediu, sau menținerea sustenabilității economice. Fără compensații adecvate, protecția celor 137 de specii de păsări din sit riscă să se transforme într-o povară socială și financiară greu de suportat.

Echilibrul fragil între mediu și dezvoltare

Conform Agenției aflată în subordinea Ministerului Mediului, condus de userista Diana Buzoianu, planurile urmăresc protecția pe termen lung a mediului, prevenirea degradării ecosistemelor și promovarea unui turism responsabil, Însă, implementarea lor necesită echilibru real între mediu și dezvoltare.