România eșuată a lui Iohannis, încotro?

Klaus Iohannis mai are un pas, adică cam o lună, și face șapte ani de când a descălecat la Palatul Cotroceni. Astfel, pas cu pas, timp de șapte ani, sub oblăduirea lui, șapte premieri au părăsit Palatul Victoria și urmează să descalece al optulea.

În primii cinci ani de domnie a scris trei cărți, și-a pus „guvernul meu” și s-a luptat cu PSD-ul care vrea să dea Ardealul ungurilor. Acum, la aproape doi ani de la al doilea descălecat și șase ani de la tragedia de la Colectiv, Klaus Iohannis ne anunță, după incendiul de la spitalul din Constanța, cu o seninătate incredibilă, că „astăzi, din păcate, statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”. 

Opppss! Păi, după tragedia de la Colectiv din 2015 și cele 12 incendii în spitale din perioada epidemiei de coronavirus, tocmai acum te-ai trezit să ne spui că statul pe care-l conduci de șapte ani a eșuat?

De ce nu ai spus că statul român a eșuat din punct de vedere politic și diplomatic după alegerile din SUA de anul trecut, după opt luni de mascarada de guvernare a coaliției PNL-USR-UDMR, după patru luni de gherilă liberală pentru șefia PNL, după Congresul PNL de la Romexpo sau după summitul superputerilor de la Geneva de anul acesta ori chiar după întâlnirea de la Soci dintre Putin și Erdogan.

08:25 • POLITICĂ

Iohannis a aflat că românii continuă să fie controlați pe aeroporturile din UE. Ce are de gând să facă

21:10 • POLITICĂ

Klaus Iohannis, despre viitorul coaliţiei şi Cătălin Cîrstoiu: ”Așteptăm”

De ce? Pentru că în această perioadă de pandemie, șeful statului a susținut, promovat și garantat o „guvernare pentru noi, nu pentru voi”. Și nu a reușit să vadă ce se întâmplă dincolo de bara din față. Adică măcar să țină cont de ce spunea Adrian Severin într-o postare din 4 septembrie 2021.

„La Summitul superputerilor fostei ordini mondiale bipolare de la Geneva (2021), în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei, iar România a rămas, cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae (adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei) având statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea.

Ceea ce se întâmplă acum în România este rezultatul acestei situații: se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub „administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional. Agitația politică irațională (fără nici o legătură cu conceptul de „acțiune politică”) de la București, din aceste zile, reprezintă doar unul din multele scenarii menite a face posibilă ajungerea la un asemenea rezultat; unicul interesant pentru marii jucători de la masa politicii globale.

Nu contează cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politică, ci națională – o criză de destin istoric), Cîțu, Barna sau Cioloș; nu contează cum vor vota AUR sau PSD; nu contează ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior dansează Dâncu și Rareș Bogdan ori la ce oră revine din adormire Iohannis. Cel din urmă are misiunea ca, după ce a lucrat cu succes la suspendarea Constituției, să creeze condițiile pentru ca românii să salute, de nevoie dacă nu de gust, schimbarea regimului politic și trecerea de la democrația autohtonă coruptă și impredictibilă, la autoritarism și subordonare externă integrală.

Asta se execută acum. Singura șansă a României în atare condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente), căci SUA a ieșit din joc, respectiv a lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are interesul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistând nici o convergență. Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova gata sau/și capabil să o facă? Se pare că nu.”

Dar, nici după întâlnirea de la Soci dintre Putin și Erdogan, Iohannis nu ne-a explicat cum de s-a ajuns ca Rusia, care nu este în NATO, să producă împreună cu Turcia submarine, motoare de avion și vase de război.

După ce turcii au luat sistemele antirachetă de la ruși, acum fac platformă militară comună, iar noi suntem în NATO și nu știm și nu vedem nimic!? Nu ne-a spus nici însă de ce  prețul benzinei a explodat în zece zile după ce „statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”, adică de la 6,1 lei/litrul la 7 lei/litrul.

Rămâne totuși un mare semn de întrebare: De ce a făcut Klaus Iohannis această declarație în plină criză politică, economică și pandemică și ce se ascunde în spatele ei? Să aibă oare legătură declarația cu alegerile din Germania, cu eșecul PNRR, cu faptul că administrația Biden nu a numit încă un ambasador la București ori cu descinderea intempestivă de la Cernavodă? Ori cu toate patru! 

Concluziile le vom putea trage singuri în perioada următoare, dar până atunci, România încotro!