România își schimbă direcția. Pentru al treilea an la rând, vin mai mulți cetăţeni decât pleacă

În anii ’90 și 2000, gările și aeroporturile României erau puncte de plecare. Milioane de oameni își căutau viitorul în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie. Astăzi, tabloul începe să arate diferit: pentru al treilea an consecutiv, numărul celor care se stabilesc în România îl depășește pe cel al românilor care pleacă. Este o schimbare de direcție cu semnificație istorică pentru un stat care a pierdut peste cinci milioane de locuitori în ultimele trei decenii.

Între 2022 și 2024, aproape 200.000 de noi rezidenți au ajuns în România. Cei mai mulți provin din Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh, Turcia sau Republica Moldova. Lor li se adaugă zeci de mii de ucraineni care au decis să rămână în țară după izbucnirea războiului. În paralel, tot mai mulți români din diaspora aleg să revină acasă.

România începe să devină, treptat, o țară de destinație.

„Aici sunt oamenii noștri”

Pentru o parte dintre cei întorși, decizia nu este dictată strict de salariu, ci de calitatea vieții și de legăturile sociale. Sebastian Jitaru a lucrat ani de zile în viticultură, în Italia. Astăzi produce vinuri bio la Botoșani și vorbește despre oportunități, nu despre diferențe de venit.

„În România încă nu există o cultură a vinului ca acolo, dar simt că am oportunități. Eu și soția mea ne-am întors pentru că aici sunt oamenii noștri. Nu vrem o viață în altă parte”, declara el pentru Corriere Della Sera.

Olimpiu Ilea a revenit după un deceniu petrecut la Roma. În Italia câștiga aproximativ o mie de euro pe lună ca ospătar. La Cluj administrează o firmă de rent-a-car și spune că veniturile sunt aproape triple, iar avantajul major este că își vede copiii crescând.

Pentru mulți români, pandemia a fost momentul care a declanșat întoarcerea. Izolarea și distanța față de familie au cântărit mai mult decât diferențele salariale. Constantin Neagu, revenit din Spania după două decenii, povestește că lunile de restricții l-au făcut să-și regândească viața. Astăzi este mic antreprenor și admite că România oferă șanse bune pentru cei independenți, însă salariile rămân încă modeste pentru angajați.

O țară cu două viteze

Cei care se întorc descoperă însă o realitate complexă. România urbană, din marile orașe, este diferită de România rurală sau de orașele mici. Modernizarea este vizibilă în IT, servicii și construcții, însă infrastructura și serviciile publice rămân inegale.

George Tătar, inginer în robotică, a trăit în Statele Unite până la majorat și a ales să se stabilească în România. El vorbește despre un echilibru mai bun între muncă și viață și despre un set de valori care l-au atras. În același timp, subliniază problemele structurale: birocrație greoaie, infrastructură insuficient dezvoltată, diferențe majore între spitalele din centrele universitare și cele din zonele mai puțin dezvoltate.

Imaginea este recurentă în rândul celor reveniți: România este atractivă pentru familie și pentru antreprenoriat, dar încă vulnerabilă în domeniul sănătății și al administrației publice.

Când românii devin societate gazdă

În timp ce o parte dintre români revin, economia are nevoie de forță de muncă suplimentară. Locurile rămase libere sunt ocupate de muncitori străini, în special din Asia. Construcțiile, agricultura, livrările sau îngrijirea persoanelor vârstnice depind tot mai mult de angajați veniți din Nepal, Sri Lanka, India sau Bangladesh.

Prezența lor schimbă peisajul social. În marile orașe, restaurantele, șantierele sau companiile de curierat au echipe tot mai diverse. Apar însă și temeri în rândul unei părți a populației, legate de competiția pe piața muncii.

O antreprenoare de origine indoneziană stabilită la București observă că, deși românii se tem uneori că noii veniți le iau locurile de muncă, în realitate aceștia ocupă poziții pentru care nu mai există suficienți candidați locali.

Într-un restaurant din capitală, o angajată nepaleză povestește că nu și-a mai văzut copilul de șase ani de când a plecat la muncă în Europa și că nu știe dacă o va mai recunoaște. Experiența ei amintește de dramele româncelor plecate ani la rând ca îngrijitoare în Italia sau Spania. Diferența este că, de această dată, România este țara gazdă.

Economia, oglindită în cifrele migrației

Inversarea fluxului migraționist reflectă evoluția economică a României din ultimii ani. Diferența de nivel de trai față de Vest s-a redus treptat, iar în anumite sectoare salariile au devenit competitive la nivel regional. Costurile mai mici ale vieții pot compensa, pentru unii, veniturile încă inferioare celor din Europa Occidentală.

Orașe precum Cluj sau București au cunoscut o dezvoltare accelerată în IT, servicii și construcții. Cererea de forță de muncă depășește oferta internă, iar companiile apelează la recrutare externă.

Rezultatul este un peisaj demografic nou: România importă forță de muncă, într-un mod similar cu statele occidentale în urmă cu două decenii.

Între modernizare și decalaje

România actuală este un amestec de contraste. Blocuri noi și birouri moderne coexistă cu sate fără canalizare. Clinici private ultramoderne funcționează în paralel cu spitale care așteaptă investiții. Restaurante cu specific internațional se deschid în cartiere în care infrastructura publică rămâne precară.

Schimbarea este, totuși, vizibilă. Tinerii aleg mai des să rămână, diaspora începe să revină, iar muncitorii străini privesc România ca pe o oportunitate. Migrația, care timp de decenii a însemnat plecare, începe să însemne și sosire.

Pentru prima dată după căderea comunismului, dezbaterea publică nu mai gravitează exclusiv în jurul exodului românilor, ci și în jurul modului în care România gestionează statutul de țară de destinație.