Cel mai bine la acest capitol stă Estonia – 10,52% din importuri, în timp ce la nivelul Uniunii media este de 57,5%, în scădere cu aproape trei puncte procentuale comparativ cu 2019.
Rata de dependenţă de importurile de energie variază între peste 90% în Malta, Cipru şi Luxemburg şi până la 10,52% în Estonia şi 28,20% în România. Însă, în timp ce în Estonia rata de dependenţă de importurile de energie s-a dublat în decurs de un an, de la 4,83% în 2019, până la 10,52% în 2020, în România a scăzut cu trei puncte procentuale comparativ cu 2019.
Reducerea dependenţei de importurile de energie în UE este rezultatul unui declin cu 12,6% al importurilor de energie, precum şi al reducerii producţiei de energie primară, schimbări care au avut legătură cu cererea limitată în contextul restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 şi a crize economice care a urmat, arată Eurostat.
Țiţeiului are cea mai mare rată de dependenţă de import dintre toate tipurile de combustibil, chiar dacă a scăzut uşor de la 96,8% în 2019 până la 96,2% în 2020.
Gazele naturale, un combustibil importat pentru producţia de electricitate şi încălzire în UE, se află pe locul doi, cu o rată de dependenţă de import de 83,6% în 2020, în scădere cu şase puncte procentuale faţă de situaţia din 2019.
Cele mai importante surse de combustibil din mixul energetic al UE în 2020, petrolul şi produsele petroliere (34,5% din total) şi gazele naturale (23,7% din total) sunt și ele în mare parte importate.