societățile de asigurare

Societățile de asigurare au fost întotdeauna privite ca fiind piloni esențiali ai stabilității financiare, oferind protecție împotriva riscurilor neprevăzute. Cu toate acestea, unii critici văd aceste entități ca „fabrici de bani nemunciți”, sugerând că primesc plăți regulate de la clienți fără a furniza întotdeauna contrapartida necesară. În acest articol, vom explora perspectivele divergente privind societățile de asigurare și vom analiza dacă acestea sunt cu adevărat generatoare de profit nemuncit sau dacă își îndeplinesc în mod corespunzător rolul de protectori financiari.

Scopul asigurării:

Una dintre principalele critici aduse societăților de asigurare este că acestea par să profite de pe urma fricilor și a incertitudinii oamenilor. Cu toate acestea, este important să înțelegem că asigurarea are la bază principiul reducerii riscurilor financiare. În esență, clienții plătesc prime pentru a se asigura că, în caz de evenimente neprevăzute, ei și familiile lor vor avea acces la resurse financiare necesare pentru a face față consecințelor. Astfel, societățile de asigurare oferă un serviciu esențial în gestionarea riscurilor financiare, iar plățile primite reprezintă o compensație pentru acest serviciu.

Profitabilitate și rezerva de plăți:

O altă acuzație adusă societăților de asigurare este că acestea generează profituri substanțiale fără a furniza întotdeauna despăgubiri adecvate clienților. Este adevărat că societățile de asigurare au o structură de afaceri care implică colectarea de prime și investirea acestora pentru a genera profit. Cu toate acestea, trebuie să se menționeze că aceste societăți sunt, de asemenea, supuse unor reguli stricte de solvabilitate și trebuie să aibă rezerve adecvate pentru a face față plăților de despăgubiri în caz de solicitare.

Gestionarea riscului și adaptabilitatea la schimbări:

O societate de asigurare eficientă este aceea care reușește să gestioneze eficient riscurile și să se adapteze la schimbările de mediu. Criticii consideră că unele societăți pot profita de lacunele în legislație sau pot utiliza tactici pentru a evita plățile de despăgubiri. Însă, pe măsură ce sectorul asigurărilor evoluează, există presiuni sporite pentru transparență și conformitate, iar societățile care nu răspund nevoilor clienților se expun riscului de a pierde încrederea și, implicit, clienții.

O primă concluzie:

Deși există critici privind societățile de asigurare și modul în care acestea își desfășoară afacerile, este important să recunoaștem rolul esențial pe care îl au în societate. Ele oferă o linie de apărare împotriva riscurilor financiare și contribuie la stabilitatea economică globală. Cu toate acestea, este imperativ ca societățile de asigurare să-și îndeplinească responsabilitățile într-un mod etic și transparent, astfel încât să inspire încredere în rândul clienților și să nu devină doar „fabrici de bani nemunciți”.

Societățile de asigurare românești: falimentele notorii

Societățile de asigurare din România au traversat numeroase perioade de provocări și schimbări în contextul economic fluctuant. De-a lungul timpului, au existat falimente notorii care au ridicat întrebări serioase cu privire la stabilitatea și integritatea sectorului asigurărilor. Vom aminti aici câteva dintre cele mai sonore falimente ale societăților de asigurare din România și vom analiza modul în care acestea au influențat perspectiva asupra acestui sector crucial.

Astra Asigurări:

Unul dintre cele mai sonore falimente din istoria asigurărilor din România este cel al Astra Asigurări, care a avut loc în 2015. Astra, una dintre cele mai mari companii de asigurări din țară, a fost implicată într-o criză financiară majoră, ceea ce a dus la declanșarea procedurilor de faliment. Această situație a generat o reacție în lanț în sectorul asigurărilor și a subliniat necesitatea consolidării reglementărilor și a supravegherii din partea autorităților.

Carpatica Asig:

În 2014, Carpatica Asig, o altă societate de asigurare importantă, a fost supusă unui proces de faliment. Această situație a adus în atenție deficiențele de gestionare și de reglementare din sistemul asigurărilor, provocând îngrijorări privind capacitatea instituțiilor de a monitoriza și a preveni astfel de evenimente.

Astra Asigurări de Viață:

În același an cu falimentul Astra Asigurări, și Astra Asigurări de Viață a intrat în procedură de faliment, generând îngrijorări suplimentare cu privire la sănătatea generală a industriei de asigurări din România. Falimentul a avut impact asupra miilor de clienți care și-au pierdut încrederea în sistemul de asigurări și au trebuit să facă față incertitudinilor legate de recuperarea polițelor lor.

City Insurance: impactul devastator și răspunsul Fondului de Garantare a Asiguraților

La 17 septembrie 2021, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a decis retragerea autorizației de funcționare a City Insurance S.A., iar instanța a pronunțat falimentul acesteia la 20 aprilie 2022. Compania, având aproximativ 3 milioane de clienți în România, a devenit subiectul unuia dintre cele mai mari falimente din istoria asigurărilor românești.

Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a plătit până în decembrie 2022 aproximativ 603 milioane lei pentru aproximativ 65.000 de cereri de plată avizate din totalul de peste 250.000 de cereri. Dar aceasta reprezintă doar un sfert din cererile înregistrate, iar dimensiunea reală a dezastrului rămâne dificil de evaluat.

Contribuțiile la FGA, impuse companiilor de asigurări de ASF, au cunoscut creșteri semnificative în ultimii ani, ajungând în 2023 la 4% pentru asigurările generale. În prezent, cotele de contribuție aplicabile volumului de prime brute încasate sunt de 4% pentru asigurările generale și 0,4% pentru asigurările de viață.

Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a jucat un rol crucial în protejarea creditorilor de asigurări în cazul falimentului City Insurance, efectuând plăți de indemnizații/despăgubiri, respectând totodată plafonul de garantare de 500.000 lei pe un creditor de asigurare. Contribuțiile crescătoare la FGA reflectă eforturile de consolidare a capacității acestuia de a face față unor evenimente similare în viitor și de a asigura stabilitatea în industria asigurărilor din România.

A doua concluzie:

Falimentele notorii ale societăților de asigurare românești au pus în lumină vulnerabilitățile și deficiențele sistemului. Ele au subliniat importanța unei supravegheri eficiente din partea autorităților, precum și a unei guvernanțe corporative solide în interiorul companiilor de asigurare. În ciuda acestor evenimente nefericite, este esențial să se recunoască și să se promoveze eforturile de reglementare și reformă, astfel încât societățile de asigurare din România să își consolideze încrederea clienților și să își recâștige reputația în peisajul financiar. Falimentele nu ar trebui să fie doar o notă tragică în istoria asigurărilor românești, ci și un catalizator pentru îmbunătățiri și consolidare în sectorul asigurărilor.

A treia concluzie:

După ce am spus toate vorbele frumoase, cumpănit și înțelept, revenim la întrebarea din titlu, fabrici de bani nemunciți sau protectori financiari? Fiind vorba despre România, tentația copleșitoare a banului nemuncit și talentul inimaginabil al inginerilor financiari, rămânem înclinați spre prima variantă. Dar asta e doar o opinie personală, vă asigur.