SONDAJ CURS: Bucureștiul nu e panicat, dar e profund iritat

Avem aici un barometru util pentru o zonă urbană foarte expusă la politică și la conflictul guvernamental.

Primul lucru care sare în ochi este că avem de-a face cu un public deja așezat în nemulțumire, nu cu unul speriat de o singură ceartă de coaliție. 74% dintre bucureșteni spun că România merge într-o direcție greșită, iar 63% spun același lucru despre București.

Asta înseamnă că tensiunea guvernamentală nu cade pe un teren neutru, ci pe un teren deja saturat de frustrare. Mai exact, criza politică nu creează nemulțumirea, ci se așază peste ea și o personalizează.

Interesant este că față de sondajul CURS din februarie, tot în București, direcția generală a țării aproape că nu s-a mișcat deloc: era 75% „direcție greșită” atunci, este 74% acum.

Pentru București, percepția negativă s-a mai îmblânzit puțin, de la 65% la 63%, dar rămâne categoric majoritară.

Asta sugerează că nu asistăm la o răsturnare bruscă de dispoziție, ci la o continuitate a pesimismului, peste care criza de guvern adaugă o nouă țintă de descărcare.

Bolojan începe să plătească și pentru aerul din cameră

Cifra cea mai grea pentru premier este, evident, aceea potrivit căreia 54% dintre bucureșteni cred că Ilie Bolojan ar trebui să demisioneze, față de 42% care spun că nu.

Asta nu înseamnă neapărat că publicul a formulat deja o judecată doctrinară împotriva lui, ci că Bolojan începe să încaseze politic tot ce se află în jurul lui: ruptura cu PSD, oboseala economică, tensiunea din coaliție și senzația generală că statul merge prost.

Mai limpede spus:

Bolojan nu mai este privit doar ca un reformator în conflict cu vechile rețele, ci și ca omul aflat la butoane într-un moment în care lucrurile scârțâie din toate încheieturile.

Iar în România, când ești la butoane, începi repede să răspunzi și pentru vreme, și pentru trafic, și pentru facturi, și pentru isteria partidelor.

Tensiunea din coaliție este deja fapt public

67% dintre bucureșteni spun că au auzit despre tensiunile din coaliție, iar alți 21% spun că au auzit, chiar dacă nu foarte în detaliu.

Asta înseamnă că aproape 9 din 10 au măcar o idee despre ceartă.

Criza nu mai este o discuție de Palat Victoria și de studiouri TV. A trecut în percepția publicului larg. În momentul acela, conflictul nu mai este doar negociere între partide, ci spectacol cu cost electoral.

Aici se vede și problema strategică a tuturor:

când scandalul devine foarte cunoscut, publicul nu mai stă să facă analize constituționale fine. El reține un lucru simplu: ăștia se ceartă, iar țara merge prost.

Niciun partid nu sparge plafonul, ceea ce e și mai rău

Poate cea mai interesantă parte a sondajului este că, deși nemulțumirea e mare, nu există un beneficiar clar.

PSD e pe primul loc cu 22% (nici nu așteptăm la altceva de la un sondaj CURS), dar foarte aproape de PNL și AUR, ambele la 20%, iar USR vine cu 16%.

Asta spune ceva foarte important despre moment: criza politică este reală, însă ea nu s-a coagulat încă într-o alternativă dominantă.

Suntem, deci, într-o fază de dispersie a furiei, nu de transfer ordonat al încrederii.

Oamenii sunt supărați, dar nu au decis limpede cui dau cheia. Iar asta face criza mai perfidă. Pentru că un conflict politic fără câștigător evident nu se închide repede; se lungește, putrezește și hrănește impresia că toată clasa politică e stricată în bloc.

Bucureștiul rămâne foarte concret: trafic, taxe, străzi

Mai există un detaliu care merită observat.

Principalele probleme indicate de bucureșteni nu sunt marile abstracțiuni ideologice, ci lucruri extrem de concrete:

traficul și aglomerația sunt pe primul loc cu 27%,

urmate de impozite și taxe, 13%,

și starea străzilor, 12%.

Asta arată că oamenii citesc criza politică prin lentila vieții de zi cu zi.

Nu îi doare scandalul în sine. Îi doare senzația că scandalul vine peste un oraș deja obositor și peste o țară deja scumpă.

De aceea, o demisie cerută de 54% nu trebuie citită doar ca verdict personal contra lui Bolojan. E și un semn că publicul nu mai separă elegant criza de guvern de calitatea vieții.

Dacă ne uităm puțin mai larg, Bucureștiul nu e o excepție

La nivel național, sondajul CURS din martie arăta deja 80% dintre români convinși că țara merge într-o direcție greșită și 89% nemulțumiți de modul în care Guvernul a gestionat criza carburanților.

Deci Bucureștiul nu inventează acum un pesimism exotic.

El se înscrie într-un climat național deja foarte apăsat, doar că îi adaugă componenta politică imediată: ruperea coaliției și întrebarea dacă premierul mai poate duce guvernarea mai departe.

Pe unde suntem azi, de fapt

Suntem într-un punct în care criza politică este vizibilă, înțeleasă și deja personalizată, dar încă nu a produs o realiniere clară a taberei câștigătoare.

Bolojan începe să piardă din aura de om care se bate cu sistemul și intră tot mai mult în pielea celui care răspunde pentru sistem.

PSD nu poate jubila, fiindcă nici el nu rupe gura târgului.

AUR e sus, dar nu domină Bucureștiul.

USR rămâne relevant, dar nu capitalizează decisiv.

Pe românește: lumea e supărată, criza e reală, dar piața politică încă bâjbâie după un proprietar al acestei supărări.

Asta e partea periculoasă. Pentru că atunci când nemulțumirea e mare și reprezentarea ei e slabă sau fragmentată, sistemul nu se liniștește. Se erodează mai departe.

Cercetarea CURS a fost făcută în București în perioada 22–25 aprilie 2026, pe 1.073 de respondenți, cu marjă de eroare de ±3%.