Specialiştii explică. De ce sunt medicamentele amare şi cum ne ajută asta
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2024/12/R-32-scaled.jpeg)
Gustul amar al unui sirop sau al unui comprimat poate părea un inconvenient minor, dar, în realitate, este o armă evolutivă subtilă – un semnal că substanțele chimice conținute în medicament pot modifica chimia organismului.
Ce înseamnă gustul amar
Cea mai mare parte a medicamentelor moderne sunt inspirate din compuși naturali, prezenți în plante statice sau în nevertebrate marine, precum bureții și coralii. Aceste organisme nu se pot mișca și nu au cum să scape de prădători, așa că evoluția le-a echipat cu substanțe chimice toxice, capabile să descurajeze consumul. Printre acestea se numără glicozidele cardiace din foxgloves, alcaloizii halucinogeni din belladonna sau compușii taxani din boabele de tisa.
Ca răspuns, oamenii (și multe alte animale) au dezvoltat receptori gustativi pentru a detecta acești compuși nocivi, gustul amar servind ca un semnal clar pentru a evita aceste alimente potențiale. Gustul amar este, prin urmare, un semn de avertizare că o anumită substanță chimică poate modifica chimia normală a organismului.
După câteva zeci de mii de ani, știința modernă a început să ne ajute să înțelegem în mod specific modul în care acești compuși interacționează cu organismul nostru, permițându-ne să valorificăm efectele lor fiziologice puternice în medicamente sigure și eficiente.
Modul în care pacienții percep medicamentele este mai complex decât simpla aromă
Relativ puține medicamente utilizează acești compuși exact așa cum sunt produși de organism, exemple rare fiind antibioticele, cum ar fi penicilina, și analgezicele, cum ar fi morfina. Majoritatea se inspiră din structura chimică a produselor naturale, imitând activitatea lor biologică cu câteva îmbunătățiri specifice.
Cu toate acestea, a spus Bahijja Raimi-Abraham, om de știință farmaceutic și farmacist practicant la King’s College London, atunci când ne gândim la medicamente, este important să facem distincția între compusul activ al medicamentului și forma de dozare pe care pacientul o ia efectiv.
În medicamentul pe care îl primește pacientul, ingredientul activ este combinat cu componente biologic inactive, cunoscute sub numele de excipienți, care reglează proprietățile medicamentului, precum absorbția și stabilitatea, și permit transformarea medicamentului în siropuri, comprimate și capsule ușor de administrat.
Teoretic, adăugarea de excipienți aromatizanți ar trebui să contribuie la combaterea gustului neplăcut al ingredientului activ din comprimate și siropuri. Însă modul în care pacienții percep medicamentele este, de fapt, mult mai complex decât simpla aromă, a declarat Raimi-Abraham pentru Live Science.
„Oamenii se concentrează foarte mult pe gust, dar noi ar trebui să ne concentrăm de fapt pe palatabilitate (n.r., cât de plăcut sau acceptabil este gustul și experiența generală a consumului unui aliment sau medicament)”, a explicat ea. „Nu ne gândim doar la gust, ne gândim la miros, ne gândim la gustul rămas, la textură, la aspect. Acești factori determină dacă cineva va accepta un medicament.”
De ce este important gustul medicamentelor
Acest aspect este deosebit de important în cazul pacienților pediatrici și geriatrici, dacă un medicament nu este palatabil, există riscul real ca copiii și pacienții vârstnici să refuze (sau să aibă dificultăți) să ia doza necesară. Acest lucru nu numai că poate pune în pericol sănătatea pacienților mai vulnerabili, dar neîndeplinirea unui tratament medicamentos prescris poate contribui, de asemenea, la fenomenul tot mai răspândit al rezistenței la medicamente, în special în ceea ce privește antibioticele.
Prin urmare, găsirea unui echilibru între diferitele aspecte ale gustului este extrem de importantă, dar incredibil de dificilă. Îmbunătățirea unui factor poate afecta adesea negativ un altul, iar o parte a provocării o reprezintă mecanismul fizic al gustului din corpul uman.
„Principalii senzori ai gustului la care se gândesc oamenii se află în limbă, dar există și receptori ai gustului în alte părți ale corpului, inclusiv în esofag și în stomac”, a spus Raimi-Abraham. O formulă aromată care maschează amărăciunea din gură poate lăsa, prin urmare, un gust neplăcut atunci când ingredientul activ se dizolvă în stomac.
În ciuda acestor dificultăți, companiile farmaceutice investesc milioane în fiecare an pentru a încerca să rezolve această problemă a palatabilității.