Stalingrad reînvie prin decret: cadavrul URSS umblă iar prin Europa

Când Vladimir Putin semnează un decret prin care redenumește aeroportul din Volgograd în Stalingrad, nu o face din respect pentru istorie. O face pentru că se simte moștenitorul legitim al unui dictator monstruos. Pentru că în mintea lui mică și bântuită, Stalin nu e criminal de stat, ci un strateg glorios. Și pentru că vrea ca Rusia de azi să redevină ceea ce a fost URSS-ul de coșmar: o mașinărie de control total, propagandă și cucerire.

Redenumirea aeroportului, propusă de guvernatorul regiunii Volgograd, Andrey Bocharov, a fost susținută de veterani și participanți la „operațiunea militară specială” din Ucraina . Deși autoritățile afirmă că această schimbare nu afectează numele oficial al orașului, ci doar al aeroportului, gestul are o semnificație profundă.

De la Stalingrad la Donbas, traseul unui regim care nu se mai ascunde

Așadar, să nu ne ascundem după deget. Nu e o coincidență. Nu e un „gest simbolic”. E o declarație de intenție. Și nu e prima.

Semnalele au fost multe. N-am vrut să le vedem?

Putin nu mai vrea să fie „alesul poporului” – vrea să fie un ţar roșu, cu brațul întins peste țări, națiuni și continente. Fiecare gest din ultimii ani a fost o cărămidă la zidul unei dictaturi revizioniste. Iată câteva borne:

• Invazia Ucrainei a fost justificată prin „denazificare” – un limbaj copiat direct din propaganda stalinistă. În realitate, un atac brutal împotriva unei țări libere care voia să scape din umbra Kremlinului.
• Rescrierea manualelor de istorie, prin care Stalin devine „lider puternic”, nu călău al propriului popor. Gulagul? O „eroare de context”.
  Crimele? „Măsuri necesare”. Orwell ar zice „1984”, Putin zice „2025”.
• Eliminarea oricărei opoziții, cu opozanți politici asasinați, arestați sau forțați să fugă din țară. Navalnîi nu e un caz izolat – e un avertisment.
• Cultul eroismului sovietic, reînviat la fiecare 9 Mai, când Rusia defilează tancuri în timp ce Europa pune flori la monumente. Pentru Kremlin, Victoria nu e comemorare, e pretext pentru expansiune.
• Reînființarea unor structuri „paralele” cu tentă imperială – BRICS-ul putinizat, alianțele cu dictaturi din Asia, Africa și America Latină – totul cu scopul de a crea un nou bloc anti-occidental, un mini-URSS mondial.

Redenumirea Stalingradului: bomboana pe coliva râncedă

Volgograd a fost redenumit Stalingrad prin decret prezidențial. Nu orașul, doar aeroportul – deocamdată. Dar e clar: nu schimbi nume ca să onorezi istoria, ci ca să controlezi memoria. Stalin nu e o figură de reconciliere, ci una de teroare. Sub el, milioane au murit în foamete, execuții, deportări. În Siberia nu se făcea turism, ci moarte planificată.

Putin, însă, are nevoie de simboluri. Știe că nu poate cere poporului să lupte pentru „Putin SRL”, dar poate cere sânge pentru „gloria URSS-ului”. Dacă le arăți oamenilor o himeră – Stalingradul eroic –, le poți ascunde groapa comună. Și-i poți trimite din nou la război.

De ce contează pentru noi?

Pentru că România a fost, cândva, în sfera URSS. Pentru că hărțile revizioniste circulă pe sub mese, pentru că șacalii propagandei rusești urlă la porțile noastre, deghizați în „suveraniști” și „tradiționaliști” cu preșul de rugăciune sub limbajul dublu.

Putin nu vrea doar Ucraina. Vrea reverberația imperiului. Vrea Moldova. Vrea Balcanii. Vrea un secol XXI tras cu forcepsul din 1945.

Nu-l lăsa să-ți fure și memoria

Să nu cădem în capcana nostalgiei prefabricate.
Stalin a fost un criminal. URSS a fost o închisoare cu granițe.
Iar Putin e doar un epigon disperat, care umblă cu cadavrele trecutului în brațe, în lipsă de viziune pentru viitor.

Azi a redenumit un aeroport. Mâine, poate va redenumi o națiune.
Dar atât timp cât ne mai amintim cine suntem și de ce am scăpat, suntem încă liberi.

Iar memoria – cea reală, nu falsificată – e singurul vaccin împotriva revenirii dictaturii sub alt nume.