Aici intrăm deja pe teritoriul mitologiei administrative, acolo unde nici măcar Curtea de Conturi nu mai are curaj să calce. AMEPIP – agenția-mamă, uber-structura, „superagenția superagențiilor” – tocmai s-a confirmat…

… Și, dacă tot se pregătesc să reclădească România la nivel de molecule bugetare, permiteți-mi să-i botez pe oamenii din interior exact cum se cuvine:

AMEPIPII.

Da, se pronunță fix cum sună: a-me-pi-pii.
Un popor nou, o subspecie a funcționarului public clasic, dar mult îmbunătățită, un fel de homo administrator turbo.

Și hai să le facem portretul de ansamblu, cu tot ce trebuie. E un moment istoric

Cine sunt AMEPIPII

În mod oficial, sunt experții care vor monitoriza performanța companiilor de stat.
În mod neoficial, sunt cavalerii administrației, născuți să facă ordine în haosul cu 1.400 de întreprinderi bugetivore care sug bugetul ca o turmă de viței atașați de o vacă obosită.

Fizic seamănă cu oameni normali.
Mental… doar în zilele ploioase.

AMEPIPII sunt antrenați să recunoască un contract suspect după zgomotul pe care-l face când îl răsfoiesc. Dacă hârtia foșnește prea frumos — e clar că cineva a șters paragrafe compromițătoare.

Însușirile (inclusiv cele supranaturale)

1. Vederea financiară

Un amepip poate vedea un conflict de interese la 300 de metri distanță.
La 500 de metri, deja recunoaște rudele angajate fictiv.
La 1 km, simte miros de achiziție publică cu dedicație.

2. Mirosul de șpăgi mici

Nu șpăgi mari — alea se văd din satelit.
Ei detectează doar șpaga discretă, subtilă, șpaga „de respect”, șpaga sub 500 lei.
Un amepip inspiră adânc și zice:
— Hm… ăsta a primit un whisky. Sau un salam de Sibiu.
Nu le scapă nimic.

3. Telepatia administrativă

Pot ghici ce scuze va da o companie de stat înainte ca reprezentanții să intre în sală:
— „Procedura a fost întârziată din motive obiective”…
— „Nu există personal suficient”…
— „Avem nevoie de o suplimentare de fonduri”…
AMEPIPII hohotesc sardonic: știu textul înainte să-l audă.

4. Imunitatea la PowerPoint

E uimitor.
Orice alt om normal ar adormi în 7 minute. Ei rezistă până la 4 ore fără să clipească, analizând diagrame triunghiulare și grafice cu săgeți spre nicăieri.

Dotarea tehnică (oficială, neoficială și total secretă)

1. Pixurile cu laser de scanare bugetară

Cu ele pot detecta:
– facturi false,
– achiziții dubioase,
– contracte cu clauze ascunse.
Dacă pixul începe să bâzâie, e clar: a găsit un cost supraevaluat.

2. Ochelari care detectează portofele ascunse dibaci

Nu ca să facă percheziții — nu, nu.
Dar când intră într-un birou de companie de stat și văd că toți se ridică brusc, cu mâinile la spate, ochelarii le arată exact câte portofele au fost ascunse în grabă, în sertare, în pahare, în Plansa de lucru Excel.

3. Tableta cu „Modulul de Speriat Consiliul de Administrație”

Apăsare simplă:
— BIP!
Pe ecran apare: „Vom verifica tot.”
Rezultatul?
CA-ul se predă.
Toți. Cu tot ce au pe suflet.

4. Spray-ul Anti-Fraieri

Folosit doar în situații de urgență.
Exemplu: directorul unei companii de stat explică de ce i-a cumpărat firmei un pick-up de lux „pentru teren accidentat”.
AMEPIP-ul scoate discret spray-ul și puf!
Minciuna se evaporă.
Deseori și directorul.

5. Microfonul de interceptare a scuzelor

Nu e ascultare, e artă.
Aparatul poate distinge între scuze sincere și scuze de minister:
– „Nu știam.”
– „Nu e la mine.”
– „Așa era când am venit eu.”
Un amepip ridică o sprânceană și microfonul zice:
— Minciună nivel 3. Repet, minciună nivel 3.

Atribuțiile AMEPIPIlor (oficiale și neoficiale)

Oficial:

– Monitorizează performanța companiilor de stat.
– Evaluează managementul.
– Propun reforme.
– Impun criterii profesionale.

Neoficial:

• Găsesc bani pierduți în bugete demult uitate.
  – Identifică oameni angajați prin rudenie, prietenie sau vibrație astrală.
  – Oprimesc șușanele interne mascate ca „team building”.
  – Închid gura consiliilor de administrație care se cred mici parlamentulețe.
  – Întocmesc „Raportul Anual al Nesimțirii”:
  lista companiilor care au reușit să piardă bani într-un an în care nici nu au funcționat.

Cum se protejează amepipii de tentațiile românești

AMEPIPII sunt, prin natura lor, ființe administrative avansate. Dar, să fim serioși: în România, tentațiile sunt atât de mari încât ar putea clinti și un robot japonez.

De asta, superagenții AMEPIP au fost trecuți printr-un ritual de întărire spiritualo-bugetară, imposibil de reprodus acasă fără supraveghere.

1. Scăldarea în Elixirul Anti-Plic

Un lichid sacru, obținut prin distilarea combinației explozive:
– chitanțe ANAF arse la apus,
– apă de la robinetul din subsolul Guvernului,
– lacrimi de contabil șef care tocmai a văzut o verificare fiscală neanunțată.

După scăldare, amepipul simte plicurile ca pe niște șerpi.
Reflexul e instant: sare înapoi de parcă ar fi atins o priză.
Efectul durează cam 18 luni.

2. Ungerea frunții cu Uleiul de Integritate Ușor Rânced

E singurul ulei care nu se vinde la licitații trucate.
Se obține din macerat de dosare clasate, parfum de transparență și un strop de mir fiscal.

După ungere, amepipul devine imun la replici ca:
„Hai că facem să iasă bine…”
„Nu vrem noi să ne înțelegem frumos?”
„Vezi, ceasul ăsta Rolex mi-a rămas mic…”

3. Inocularea cu Serul Anti-Șușanea

Șușaneaua administrativă e vinovată pentru 70% din corupția măruntă și 90% din începuturile carierelor politice.
De aceea, amepipilor li se administrează un ser special, prin perfuzie, însoțit de mantra:

„Nu există protocol fericit, există doar factură fiscală.”

După tratament, amepipul poate detecta imediat dacă în sală există:
– plicuri,
– whisky,
– oameni politicoși „fără motiv”,

– bilete de avion spre Monaco,
– bugete de reprezentare abuzate.

4. Protecția auditivă împotriva frazei: „Suntem oameni serioși…”

Când un director spune asta, știm cu toții ce urmează.
Așa că amepipii primesc căști speciale, calibrate să filtreze minciunile standardizate.

Ei aud doar atât:
„Meeeeh meeeh meeeh meeeh.”

Exact cum trebuie.

5. Ritualul final: „Douăzeci de minute în fața oglinzii”

Se face la intrarea în minister.
Fiecare amepip privește în oglindă pancarta:

**„Ți-ai dorit funcția asta.

Țara te privește.
Și contabilul te ascultă.”**

Oglinda e dotată cu senzori de transpirație nervoasă.
Dacă apar picături, ritualul se repetă.

Ce se întâmplă dacă un amepip cedează tentațiilor?

Se spune că, în clipa în care un amepip acceptă primul salam de Sibiu „din respect”, sistemul reacționează imediat:

– i se blochează pixul laser,
– ochelarii încep să se aburească,
– cifrele din Excel devin hieroglife,
– începe să audă, șoptit, vocea predecesorilor:
„Nuuuuuuuuuuuuuuu…”

Și, în final, AMEPIP îl trimite în exil:
la o companie de stat pe pierdere, să facă analiză de performanță.
Acolo nu rezistă nimeni mai mult de trei săptămâni fără să ceară transfer înapoi.

Prima concluzie

Dacă va exista vreodată în România un corp administrativ cu adevărat incoruptibil,
atunci AMEPIPII sunt cei mai aproape de legendă.

Înarmați cu pixuri laser, elixiruri, ochelari anti-portofel și un simț moral pe care-l spălăm regulat, ei sunt singurii capabili să țină piept unei țări în care tentațiile bugetare sunt mai consistente decât bugetele în sine.

Cum se va schimba România cu AMEPIP-ul în funcțiune

Companiile de stat vor trece prin șocul secolului.
Nu fiindcă vine reforma — am mai auzit asta.

Ci fiindcă vin AMEPIPII.

Oameni care nu vor să fie iubiți.
Nici apreciați.
Nici invitați la protocol.

Ei vor doar un lucru:
să nu se mai fure ca la balamuc.

Sunt ultimii care mai cred în ideea că, dacă apeși suficient, România poate deveni un loc în care companiile de stat chiar produc bani… sau măcar nu-i toacă pe toți.

Final glorios

S-ar putea ca AMEPIP să fie ultima speranță.
Sau primul semn că statul român chiar s-a săturat să fie cocoșat de incompetență.

Oricum ar fi —
AMEPIPII vin.
Și când vin, se mișcă scaune. Se mișcă instituții. Se mișcă Țara!