Tăriceanu, trimis în judecată pentru abuz în serviciu cu ajutorul lui Bădălău

Fostul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a fost ieri trimis în judecată de Parchetul General în dosarul senatorului PSD Cristian Marciu, fiind acuzat acuzat de abuz în serviciu pentru că a menținut în funcție un senator declarat incompatibil de instanță.

Numai că Tăriceanu a ajuns să fie trimis în judecată ca urmare a aranjamentelor făcute de baronul PSD de Giurgiu, Niculae Bădălău.

Omul lui Bădălău i-a făcut plângere lui Tăriceanu

Dosarul a fost deschis în urma unei plângeri care i-ar viza pe Călin Popescu Tăriceanu şi pe Cristian Marciu, senator PSD de Giurgiu. Ancheta vizează modul în care Cristian Marciu, senator PSD de Giurgiu, a fost menţinut în funcţie cu toate că, în anul 2015 magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au declarat, definitiv, incompatibil după ce a avut afaceri cu instituţii ale statului.

Tăriceanu este vizat de această anchetă deoarece, în calitate de preşedinte al Senatului, nu ar fi dat curs, în 2017, solicitării Agenţiei Naţionale de Integritate de a-l elibera din funcţie de Marciu.

Dar ceea ce se știe mai puțin este faptul că cel care a făcut plângerea împotriva lui Tăriceanu și Marciu se numește Cristian Matei și era unul dintre oamenii de încredere ai baronului Niculae Bădălău. Acesta a fost pe locul trei la alegerile parlamentare pentru Senat din 2016, după Bădălău și Marciu. Dacă Marciu se retrăgea ca fiind incompatibil, locul său la Senat era ocupat de Matei.

Jocul la două capete al lui Bădălău

Numai că imediat după anunțul ANI privind incompatibilitatea lui Marciu a intrat în joc Bădălău. La acea vreme, Bădălău era președinte executiv al PSD și vicepreședinte al Senatului, iar Tăriceanu de la ALDE era președintele Senatului. În această conjunctură, Tăriceanu sfătuit de Bădălău s-a făcut că plouă privind retragerea lui Marciu, adică a tergiversat la nesfârșit punerea în aplicare a deciziei ICCJ de incompatibilitate a lui Cristian Marciu.

Ca să tragă de timp, Tăriceanu a cerut Comisiei juridice din Senat condusă, atenție de Robert Cazanciuc de la PSD, să analizeze, vezi Doamne, decizia de suspendare a lui Marciu. Cazanciuc a tras de timp până au venit alegerile din 6 decembrie 2020. Ca urmare a acestui joc de tergiversare regizat de Tăriceanu, la recomnadare lui Bădălău și cu ajutorul lui Cazanciuc, Cristian Matei a făcut plângere penală împotriva lui Tăriceanu pentru abuz în serviciu, adică pentru că nu a pus în aplicare decizia definitivă a ICCJ privind incompatibilitatea lui Marciu.

Dacă Tăriceanu îl retrăgea pe Marciu de la Senat, automat Matei devenea senator de Giurgiu în locul acestuia și Bădălău știa bine acest scenariu. De fapt, cât timp a fost vicepreședintele Senatului, Bădălău a controlat situația, adică a a ajutat la tergiversarea retragerii lui Marciu. Ulterior, când Matei a făcut plângere lui Tăriceanu, Bădălău a fost permanent la curent cu toate demersurile lui Matei.

Între timp, au venit alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, Bădălău a ajuns la Curtea de Conturi a României, Cazanciuc, de loc întâmplător a ajuns senator de Giurgiu, Marciu e bine mersi, adică va încasa și o pensie de senator, numai Tăriceanu a rămas de căruță. Practic, Tăriceanu este singurul perdant al acestui aranjament, adică nu a mai ieșit senator dar s-a văzut trimis în judecată pentru abuz în serviciu.

Tăriceanu și Marciu trimiși în judecată în stare de libertate

Procurorii din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au încheiat urmărirea penală și au dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a doi inculpați, senatori în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 258 alin. 1 C. pen. (primul inculpat), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C. pen. și a complicității la comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 48 alin. 1 C. pen. rap. la art. 258 alin. 1 C. pen. (al doilea inculpat).

Din probele administrate a rezultat faptul că, deși potrivit  art. 25 alin. 2 din Legea  nr. 176/2010,  primul inculpat se afla în stare de incompatibilitate cu funcția de senator (avea interdicția de a mai ocupa o funcție sau o demnitate publică timp de 3 ani de la data de 4 martie 2015 când a rămas definitivă și irevocabilă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal), acesta a folosit fără drept, din data de 11 decembrie 2016 până în prezent, calitatea oficială de senator în actuala legislatură a Parlamentului României. În această calitate a îndeplinit acte care implică exercițiul autorității de stat, a participat la ședințele Senatului, a făcut parte din comisii permanente și speciale ale Senatului, a avut inițiative legislative, a votat proiecte de acte normative, a adresat întrebări și interpelări etc.).

Față de cel de al doilea inculpat, s-a reținut că, în perioada 2 martie 2017 – 2 septembrie 2019, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice unei funcţii de conducere în cadrul Senatului României, prin neîndeplinirea  actelor vizând constatarea încetării mandatului de senator al primului inculpat (contrar disp. art. 7 alin. 4 rap. la alin. 1 lit. e comb. cu alin. 2 lit. c din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor) și nesupunerea votului Plenului Senatului a adoptării unei hotărâri de vacantare a locului de senator în cauză, a cauzat vătămarea drepturilor persoanei care, în urma alegerilor parlamentare din data de 11 decembrie 2016 a ocupat pe buletinul de vot pentru funcția de senator poziția următoare.

De asemenea, prin neîndeplinirea obligațiilor legale sus-menționate, l-a ajutat pe primul inculpat să folosească fără drept calitatea oficială de senator ce implică exercițiul autorității de stat, urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate.

Rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei au fost trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Ultimele articole