Ţarul Putin a jucat magistral rolul împăratului Sun Tzu în „rebeliunea” lui Prigojin

Acţiunea de sãptãmâna a liderului mercenarilor ”Wagner” împotriva regimului de la Moscova conduce pe zi ce trece cãtre un plan diabolic ticluit în laboratoarele secrete ale Kremlinului, ale cãrui rezultate se vor vedea în curând. Cu toate acestea, generali autohtoni care nu au pus niciodatã mâna pe o armã şi „analişti militari” care nu fac diferenţa între mirosul de praf de puşcã de cel de marijuana, continuã sã comenteze evenimentul într-o singurã cheie: „rebeliunea” condusã de Prigojin a dovedit slãbiciunea regimului Putin. Adicã a unui regim care, dacã ar fi sã ne luãm dupã aceeaşi comentatori care-şi iau lumina de zi cu zi din dealul Casei Albe, era deja terminat din momentul invadãrii Ucrainei. Lucru care însã nu s-a întâmplat pânã acum, în ciuda ajutorului financiar şi militar imens acordat de tot blocul NATO şi UE.

Dar sã revenim la „rebeliunea” lui Prigojin şi la deznodãmântul acesteia. Peste noapte, liderul Wagner, susţinut financiar ani la rând cu miliarde de dolari provenite exclusiv din fondurile speciale ale Kremlinului, întoarce armele împotriva mâinii care l-a hrãnit, lasã descoperit frontul estic ucrainean şi se îndreaptã nestingherit cãtre Moscova cu scopul declarat de a pune capãt regimului Putin. Imediat, Kremlinul a reacţionat mimând o anume panicã. Mimând nervozitate, Putin a a anunţat public, în direct la televiziunea naţionalã, pedepse capitale pentru rebeli şi liderul lor. Imediat, presa occidentalã titra cã ţarul rus este ca şi înlãturat şi cã de fricã acesta ar fi pãrãsit buncãrul din Moscova … De vineri de la ora 21.00, când Prigojin și-a anunțat marșul spre Moscova, până sâmbătă la ora 20.00, când mercenarii ar fi ajuns la mai puțin de 300 de kilometri de Moscova, cu tancuri și blindate, tot mapamondul nu a vãzut nicio imagine, dar a fost inoculat de mass-media de peste ocean cu informaţia cã vom asista la sfârșitul regimului Putin. Doar cã, atunci când se aştepta cu sufletul la gurã ca Prigojin şi wagnerii lui sã invadeze Moscova şi sã dea de pãmânt cu Putin, aflãm cã bucãtarul ţarului transformat în mercenar feroce, se retrage în Belarus. Asta dupã ce Putin ar fi fost convins telefonic de amicul sãu, Lukaşenko, dictatorul din Belarus, sã-i acorde clemenţã rebelului şi oştirii sale de mercenari.

Cunoscând stilul autoritar al lui Putin şi faptul cã niciun opozant al sãu, nu a supravieţuit rãzbunãrii ţarului de la Kremlin, mulţi s-au întrebat cum de a agreat ţarul sã-l lase nepedepsit pe Prigojin, ba mai mult a renunţat sub cuvânt de onoare la orice formã de represiune împotriva „rebelului”. Cui i-ar folosi un asemenea gest de pace? Lui Putin în nicun caz, deoarece iertarea sa poate fi interpretatã ca un semn evident de slãbiciune. Şi, mai mult decât atât, un Prigojin scãpat de sub controlul Kremlinului ar putea constitui oricând un pericol pentru Moscova.

Si atunci cui a folosit tot acest joc? Bineînţeles cã lui Putin şi implicit Rusiei! De ce? Din mai multe motive.

Unul este acela cã înfiinţarea şi finanţarea Wagner s-a fãcut cu zeci de miliarde de dolari aflate în visteria ţarului Putin, dar transferate la discreția serviciului secret al armatei (GRU) și a serviciului de informații externe (SVR). Iar din aceastã afacere bãnoasã s-au hrãnit şi încã se hrãnesc zeci de generali din GRU și SVR. Astfel cã o potenţialã anchetare şi pedepsire a lui Prigojin ar fi scos de la naftalinã nume grele de corupţi din cele douã servicii de informaţii. Iar kaghebistul-şef de la Moscova, inspirat de Arta Rãzboiului a lui Sun Tzu, a fost conştient cã nu este momentul acum sã declanşeze un cutremur în respectivele servicii secrete, pentru cã ar fi rãmas alãturi doar cu trupele speciale ale FSB, ale Ministerului de Interne și ale celebrei Rosguardia. Adicã cu o armatã prea micã care nu ar fi fãcut faţã conflictului cu Ucraina, implicit protecţiei sale.

Al doilea motiv este acela cã Prigojin – perfect integrat în sistemul politic şi economic din diverse zone de conflict – este mai de preţ liber, putând servi în continuare mult mai bine, de aceastã datã în calitate de „victimã” a regimului Putin, interesele Rusiei. Ca atare, putea ţarul sã-şi sacrifice „nebunul” care s-a dovedit util în orice scop dorit de Rusia în zonele de confllict unde acceasta îşi promoveazã şi susține financiar interesele? Putea oare Putin  sã-şi omoare cloşca cu puii de aur wagnerianã, perfect integratã în Africa – continent de pe urma cãruia Kremlinul a obţinut şi obţine nu doar influenţã politicã, ci mai ales miliarde de dolari din gestionarea exploatãrii şi a traficului cu resurse minerale de cãtre cea mai mare armată de mercenari din lume?  Bineînţeles cã nu!

Un al treilea motiv cã „acţiunea” Wagner transformatã în doi timpi şi trei mişcãri în inacţiune miroase de la o poştã ca parte a unui plan diabolic conceput în laboratoarele Moscovei îl reprezintã chiar conflictul din Ucraina.  Un Prigojin aflat în Belarus îi foloseşte de minune lui Putin. În primul rând, prezenţa mercenarilor Wagner în Belarus îl asigurã pe Putin de faptul cã regimul prietenului Lukaşenko nu poate fi înlãturat printr-o eventualã mişcare din interior, iar în caz de necesitate Moscova se poate baza oricând pe sprijinul militar al aliatului sãu fãrã ca nimeni din interior sã se opunã. Mai mult, un Prigojin aflat la doar o aruncãturã de bãţ de Kiev cu o armatã de peste 50.000 de mercenari cãliţi ani la rând în rãzboaie de anvergurã, poate oricând constitui o armã letalã în perspectiva rãzboiului din Ucraina. Asta pentru cã deschiderea unui nou front pe teritoriul ucrainean, chiar în bârlogul lui Zelensky, ar putea fi fatal pentru succesul Ucrainei, în contextul în care tot mai economii occidentale care au sprijinit conflictul armat dau semne cã nu mai pot suporta o presiune financiarã suplimentarã pe termen lung.  

Nu în ultimul rând trebuie luat în calcul faptul cã Putin a anunţat recent cã va amplasa focoase nucleare în Belarus. Ce ar însemna ca la un moment dat, presupunând cã Rusia s-ar simţi învinsã în Ucraina, din Belarus sã fie lansatã arme nucleare cãtre state europene care susţin regimul Zelensky? Pe fondul „scandalului” cu proscrisul Prigojin, liderul de la Moscova ar putea arunca oricând în spatele acestuia un asemenea eveniment cu consecinţe dramatice pentru omenire.

Ca atare, „rebeliunea”” Wagner şi gestul de iertare al Putin trebuie înţelese ca fiind parte a unui plan militar bine conceput. Pentru cã dacã ar fi fost cu adevãrat un conflict care sã-i ameninţe scaunul, ţarul Putin avea la îndemânã instrumentele care sã conducã la sacrificarea imediatã a lui Prigojin şi a liderilor Wagner apropiaţi acestuia.

În opinia mea, liderii americanii n-au înţeles, ori nu au vrut sã înţeleagã aceastã mutare de geniu fãcutã de Putin ţinând cont de faptul cã rãzboiul serveşte interesele financiare ale Wasinghtonului. Dovadã stã mesajul ambasadoarei Statelor Unite la Moscova, Lynne Tracy, care imediat dupã ce Prigojin anunţa invadarea Moscovei a contactat direct Kremlinul pentru a asigura că ţara sa nu este implicată în acţiune. Totuşi, acest mesaj al SUA a lãsat sã se înţeleagã ceva extrem de important: cã liderii de la Casa Albã au priceput cã în contextul geopolitic actual o schimbare a lui Putin ar fi total fatidicã, nu doar pentru Rusia, ci la nivel global, în contextul în care tot mai mulţi lideri naţionalişti ruşi care se bat pentru putere nu s-ar da la o parte de la un rãzboi nuclear dacã ar ajunge pe scaunul ţarului.

Dar sã încheiem într-o notã optimistã. Gândiţi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã în locul lui Prigojin ar fi fost Ion Iliescu. Probabil cã nici nu era nevoie ca tovarãşul Iliescu sã ajungã la Moscoa, cãci Putin ar fi fugit şi, probabil, ar fi sfârşit la Târgovişte.