Traian Băsescu și falsa pudoare a liniilor roșii: când țara arde, nu mai faci morală de salon

Traian Băsescu pune degetul exact pe rana momentului: politica românească a ajuns să confunde moralitatea cu blocajul. Fiecare partid și-a trasat propria linie roșie, fiecare lider și-a construit o mică baricadă de principii, iar rezultatul este același: țara stă pe loc, pierde bani, pierde timp, pierde încredere.

Totul pentu ieșirea din criză!

„Este greu să etichetezi situaţia în care suntem acum ca fiind imorală dacă găseşti o rezolvare în afara liniilor roşii trasate de diverşi politicieni. Eu am găsit o soluţie morală într-o situaţie pe care am etichetat-o imorală, într-o situaţie în care nu era o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu era o chestiune de blocaj şi de pierdere de fonduri. Era pur şi simplu o chestiune de creare a unei majorităţi în Parlament pentru viaţa de zi cu zi. Aici, orice ar face, nu este soluţie imorală dacă se iese din criza politică. Orice ar face, pentru că este imoral, de dragul unei aşa-numite moralităţi, să-ţi laşi propria ţară într-o situaţie dificilă.”

Aici este miezul discuției.

Imoralitatea nu stă în negociere.

Nu stă în compromis.

Nu stă în soluția găsită cu greu, printre orgolii, calcule și antipatii.

Imoralitatea stă în blocajul prezentat drept puritate.

Sigur, sună frumos să spui „cu ăia nu”, „cu ceilalți niciodată”, „fără X”, „fără Y”, „doar în condițiile noastre”.

Problema este că statul nu funcționează pe declarații de Facebook.

Bugetul nu se echilibrează cu indignare.

Fondurile pierdute nu se întorc fiindcă un lider a vrut să pară vertical la televizor.

Moralitatea politică adevărată nu înseamnă să rămâi impecabil în poză, cu țara în șanț.

Înseamnă să iei decizii grele, să-ți asumi costuri, să accepți că guvernarea nu este cenaclu de virtuți abstracte, ci mecanism de supraviețuire publică.

Băsescu spune, brutal și corect, că o țară nu poate fi ținută ostatică de mofturile strategice ale unor partide.

Când criza politică devine scumpă, când instabilitatea produce pierderi reale, refuzul soluției nu mai este principial. Este sabotaj cu parfum de morală.

Iar România a mai văzut filmul acesta: oameni care vor să pară curați în timp ce murdăria se adună sub preș.

Moralitatea de vitrină e bună pentru campanie.

Pentru guvernare trebuie curaj, responsabilitate și un minim respect pentru realitate.