Trecutul fiecăruia e  prezent și în relația de cuplu

Cu trecutul nostru intrăm în relația de cuplu. Suntem noi doi, eu și partenerul meu, și spațiul dintre noi, care poate să devină o grădină sau un spațiu al deșeurilor. În relație ne aducem și părinții  și relațiile lor de cuplu, ne declară, la Dialogurile Puterii, dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut

De multe ori. ne întrebăm dacă mai simțim nevoia să trăim în cuplu,  într-o societate, așa cum se desfășoară ea, pe repede înainte? Da, simțim nevoia să trăim în cuplu. Însă rămânem mai puțin în el în comparație cu se întâmpla în epocile anterioare. Tendința de a rămâne într-o relație de cuplu este în declin în perioada pe care o trăim la nivel occidental.

De la Carmen Ene aflăm că ”Aducem cu noi în relație și modul în care am perceput-o pe mama în relație cu tatăl meu, în relația lor de cuplu. Sunt eu în relație cu tatăl meu? Sunt eu copilul în relație cu mama mea și la fel se întâmplă și de partea cealaltă. Adică, întotdeauna în relațiile de cuplu suntem noi cu reperele noastre, reperele copilului din noi. Despre relația de cuplu a părinților, ce a întâmplat acolo, vom avea tendința să spunem că mie niciodată nu o să-mi se întâmple ce li s-a întâmplat alor mei. Adică, eu o să fac tot posibilul  să nu îndur ca mama sau nu o să trag ca tata.  Asta ar fi contra modelului relației de cuplu a părinților. Iubire? înseamnă ce am văzut la ai mei! Doar așa se poate și asta e o decizie a copilului care nici măcar nu își mai amintește.”

Trecutul, ducem povara trecutului din familie

Atâta timp cât ignorăm trecutul copilăriei noastre și ne consolăm cu ”Lasă că merge și așa! Nu mă interesează, mă descurc eu!”, ajungem să ne dăm duhul pe plantația unei  relații, că așa au făcut și ai mei. ”Cât timp trăiesc într-o stare de ignoranță cu privire la modul în care m-au influențat traumele din copilăria mea, abuzurile din copilăria mea, neglijența emoțională din copilăria mea și modul în care mi-am internalizat relația de cuplu a părinților mei, atunci este foarte posibil să nu pot alege să fiu doar într-o relație. Constat că o  să-mi aleg parteneri care să semene teribil de mult cu mama, cu tata.

Sau, dimpotrivă, un fel de partener care să fie pansament pentru durerile mele de copil?”

Dacă doriți să aflați continuarea dialogului cu dr. Alexandrina Carmen Ene, urmăriți Dialogurile Puterii, de la ora 19.00