Văleniul turcesc, unul dintre cele 38 de localități din România numite Văleni

Publicat: 12 sept. 2022, 00:01, de Nina Marcu, în SOCIAL , ? cititori
Văleniul turcesc, unul dintre cele 38 de localități din România numite Văleni
Tabloul „Biserică din Văleni” de Tonitza va fi scos la licitație

Ştiţi câte localităţi din România poartă numele banal şi comun de Văleni? 38! Aproape fiecare judeţ are câte un Văleni. Dintre toate, numai Văleniului de Munte, orăşel din Prahova, i s-a adăugat, deşi localitatea nu e chiar de munte, particula aceasta la sfârşitul numelui…

E inutil să mai spunem că vom întâlni această denumire, de Văleni cam peste tot pe unde ne purtăm paşii. Inclusiv Republica Moldova are, în Raionul Cahul, un Văleni. Greu de crezut că în toate cele 38 de locaţii există văi, care să dea şi numele localităţii.

Există un sat cu acest nume şi în Dobrogea, care este populat în întregime cu turci. În Văleniul turcesc lucrurile au rămas neschimbate. Cele peste 200 de familii au păstrat şi locuiesc încă în casele vechi, ridicate de generaţiile trecute acum un secol sau două, au aceeaşi cultură, acelaşi port, aceleaşi obiceiuri, acelaşi concepţii.

În bucătăriile sărace se fac, încă, sarailii la sărbători şi nu numai, moscheea din sat atrage locuitorii la rugăciuni, bătrânii ţin sfat cu privire la tineretul aproape inexistent pe aceste meleaguri, dar şi la soluţiile de criză ce ar trebui luate.

Din păcate, satul de turci este, ca şi altele din Dobrogea şi, prin extensie, din întreaga ţară, unul sărac, fără prea multe perspective, fără prea multe obiective, fără prea multe resurse. Drumurile nu sunt foarte bune, locuri de muncă nu prea există, probleme cu apa sunt, agricultură, din cauza terenului arid, nu se prea poate face.

De fapt, dintre cele 38 de localităţi care se numesc Văleni, se prea poate – desigur, nu există o statistică oficială în acest sens – ca satul dobrogean să fie pe un loc fruntaş la capitolul probleme. Desigur, sătenii aşteaptă oficialităţile judeţene şi nu numai să le promită – măcar să promită, căci ajung greu pe aici – luna de pe cer…

Poate că soluţia ideală în cazul acestui sat, ca şi a altora care mai păstrează aspectul arhaic, ar fi aceea de a se conserva în sit. Ca să rămână și pentru generațiile viitoare care nici mama lu’ habar nu mai au de așa ceva. Dar cine, mama zmeilor, s-o (mai) facă și pe-asta? Dintre cei care ne conduc, parol că eu nu-l văd pe niciunul în stare! Aveți voi idei?