Variola maimuței. Virusologii sunt îngrijorați de transmiterea atipică a virusului. OMS se teme de accelerarea răspândirii în Europa

În prezent, atenția epidemiologilor din toată lumea este înreptată spre virusul variolei maimuței. La începutul lunii mai, agenția pentru sănătatea publică britanică informa despre detectarea mai multor cazuri de variola maimuței. De atunci, lucrurile s-au precipitat. Câteva sute de cazuri suspecte sau confirmate au fost înregistrate în zeci de țări.

Recent, directorul OMS pentru Europa, Hans Kluge, sublinia că, odată cu intrarea în sezonul estival (…) cu mai multe întâlniri, festivaluri etc., crește teama unei accelerări a transmiterii acestei infecții.

Variola maimuței este un virus cunoscut, descoperit în anii 1950. Virusul este activ în unele țări din Africa de mai multe decenii. De regulă benignă, această boală poate să evolueze cu forme grave, chiar cu deces, însă vaccinul contra variolei este foarte eficace și contra variolei maimuței. Deocamdată, potrivit OMS, majoritatea cazurile raportate în Europa sunt ușoare.

Atipic

Virusul nu pare modificat și este relativ controlabil. Și totuși comunitatea cercetătorilor și medicilor este într-o anumită stare de alertă.

”Ceea ce pare atipic în prezent este apariția mai multor cazuri în diferite țări simultan, explică pentru HuffPost Yannick Simonin, virusolog la INSERM și Universitatea Montpellier, specialist în virusuri emergente. Datele preliminare sugerează o transmitere interumană mai accentuată comparativ cu cea observată până acum. Și acest aspect generează întrebări, mai spune specialistul din Franța.

Această acumulare de cazuri în diverse țări îndepărtate din punct de vedere geografic (Portugalia, Canada, Australia …) este îngrijorătoare. Dar exemplul cu Covid-19 arată că trebuie să ne ferim să tragem concluzii rapide într-un sens sau altul. Aceste clustere pot fi pur și simplu rezultatul unui fenomen de superpropagare unică. Sau ar putea, de asemenea, să indice faptul că această boală nu este controlată în Africa și că populația globului este mai vulnerabilă decât s-a știut. Sau că situația actuală ar putea fi pusă pe seama unei noi variante a virusului maimuței, mai contagioasă.

O boală frecventă în Africa

Trebuie reamintit că, în Africa, acest virus, care circulă în principal printre rozătoare, afectează mii de persoane. De exemplu, de la începutul anului, în Republica Democrată Congo au fost înregistrate 1.284 de cazuri în mai multe provincii, subliniază Yannick Simonin. Au fost consemnate și 58 de decese. Dar, de asemenea, trebuie precizat că numeroase cazuri benigne cu siguranță nu au fost înregistrate, mai adaugă virusologul.

În general, cercetătorii spun că această boală se răspândește foarte rar între oameni, deoarece presupune o mare încărcătură virală și deci contacte apropiate și prelungite.

Ceea se vede în multe țări din Africa sunt focarele, care apar după infectarea unor persoane de către un animal-gazdă și care creează condiții pentru declanșarea unei epidemii cu sute chiar mii de cazuri, explică Yannick Simonin. Dar după un timp, focarul se stinge de la sine, deoarece virusul nu este într-atât de virulent încât să se transmită de la om la om pe scară largă.

Specialiștii cred că aceste cazuri înregistrate în afara continentului african ar putea fi o consecință a revenirii la traficul normal aerian post-Covid, o consecință a schimburilor între Africa și Europa. Este ipoteza cea mai probabilă, notează viusologul. Mai ales că supravegherea epidemiologică în aceste țări nu este la fel de eficace ca în Europa, din cauza lipsei de resurse.

Vaccinul

Vaccinul contra variolei asigură 85% protecție contra variolei maimuței. Este o veste bună. Doar că variola fiind eradicată (singura datorită vaccinării), imunitatea încrucișată a scăzut. Sunt din ce în ce mai puține persoane vaccinate și chiar pentru cele vaccinate imunitatea scade treptat. ”Această scădere a imunității colective nu este de dată recentă. Ea se instalează treptat po și poate facilita răspândirea, dar nu este suficientă pentru a explica apariția recentă a acestor cazuri, explică Yannick Simonin.

O altă importantă posibilitate este ca viusul variolei maimuței să fi evoluat. Deocamdată nu sunt dovezi în acest sens, dar acumularea asta de cazuri ridică multe semne de întrebare.

Bolnavii raportați în mod constant, în mare parte au în antecedent o călătorie într-o țară din Africa, unde virusul este endemic. Unul dintre focarele mari, înregistrat în SUA în 2003, este deosebit: invazia unor rozătoare infectate care au contaminat câinii de prerie și, la rândul lor, aceștia au infectat chiar și oameni.

Dar în prezent situația pare, cel puțin deocamdată, diferită. ”Dacă numărul de cazuri este relativ mic, ceea ce îngrijorează este că unele cazuri par să fi dobândit  infecția fără vreo legătură cu țări unde variola maimuței este cunoscută ca fiind endemică, preciza recent OMS pentru Europa.

În plus, numeroase cazuri au fost detectate în clinici specializate în infecții cu transmitere sexuală, subliniază OMS. Se pune întrebarea: Virusul a dobândit o capacitate mai mare de transmitere, de exemplu, pe cale sexuală?  Yannick Simonin spune că aceasta  presupune un contacte direct, așa că, de fapt ar putea fi o altă cale de transmitere.

Vineri, 20 mai a.c., virusologii au prezentat online prima secvențiere a genomului virusului, recuperat de la un pacient portughez.

Este cam devreme pentru a avea o analiză genomică. Pentru aceasta ar trebui să avem mai multe secvențieri complete, precizează virusologul. Totuși, această secvențiere  arată că virusul variolei maimuței care circulă în Europa este apropiat celui care se găsește în Africa de Vest, care este mai puțin virulent, comparativ cu a doua variantă existentă, numită centrafricană”.

Mai multe articole...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole