„Putin e cel mai puternic și mai necontrolabil conducător de după Stalin, iar momentul acestui război e produsul ambițiilor, strategiilor și nemulțumirilor sale. Dar nici America nu e complet nevinovată. Am semnat să protejăm o întreagă serie de țări, deși nu dispuneam de resurse și nu intenționam s-o facem la modul serios. Extinderea NATO a fost pur și simplu demersul superficial al unui Senat dezinteresat de politica externă”, comentează amplu The New York Times.
Pe de altă parte, cotidianul portughez Diário De Notícias consideră că „da, obiectivul e de a reconstrui un fel de tutelă asupra fostului spațiu sovietic, moștenitorul imperiului țarist”. ȘI adaugă că Putin nu vrea să adauge Rusiei o serie de teritorii numite Transnistria, Abhazia sau Donețk: „Ele servesc doar la paralizarea oricărei încercări a țărilor din care fac parte de a ieși din sfera de influență a Moscovei”.
Istoricul britanic Timothy Garton Ash amintește și el în The Guardian că „Putin și-a declarat războiul personal împotriva Occidentului acum 15 ani la Munchen”. Partea bună este că acum „Vestul e mai unit decât a fost oricând după războiul rece”.
Deși, potrivit aceluiași istoric, în spatele crizei actuale „se află o întrebare mai importantă: aceea dacă Europa e pregătită să folosească puterea militară pentru a-și apăra ordinea liberală în fața agresiunii rusești, dar și în fața unei eventuale noi retrageri americane din Europa, în urma viitoarelor alegeri prezidențiale din SUA”.