33 de ani de la Duminica Orbului! Cum a ratat România drumul spre democrație

Publicat: 20 mai 2023, 07:00, de Cristian Matache, în Ultimă oră , ? cititori
33 de ani de la Duminica Orbului! Cum a ratat România drumul spre democrație

Primele alegeri parlamentare și prezidențiale de după căderea lui Ceaușescu s-au desfășurat pe 20 mai 1990, dată cunoscută sub denumirea de Duminica Orbului. Din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%). Voturile validate au fost 14.378.693. Alegerile au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN.

Au trecut 33 de ani de la primele alegeri care s-au dorit democratice. 14 milioane de cetățeni și-au exercitate dreptul la vot după o campanie electorală marcată de intimidarea reprezentanților Opoziției și de utilizarea mass-media de stat drept mijloace de propagandă pentru formațiunea neocomunistă FSN. Frontul Salvării Naționale, partidul care a preluat puterea imediat după decembrie 1989, a participat la scrutin deși conducătorul acesteia, Ion Iliescu, a promis să nu o facă.

Alegerile din Duminica Orbului, așa cum le-a numit Opoziția, adică PNL-ul lui Radu Câmpeanu, și PNȚCD lui Corneliu Coposu, au avut loc în contextul marii manifestații din Piața Universității din București, unde se cerea, printre altele, punerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive. De asemenea manifestanți solicitau ca FSN, formațiune unde s-au strâns foarte mulți dintre foștii nomenclaturiști, să nu participe la alegeri.

La alegerile prezidențiale s-au prezentat trei candidați: Ion Iliescu din partea FSN, Radu Câmpeanu din partea PNL și Ion Rațiu, din partea PNȚCD. Iliescu a fost ales președinte cu 85%. Totodată, alegerile din Duminica Orbului au împins în față eșalonul doi al nomenclaturii comuniste.

FSN a obținut 67,53 la sută din mandatele parlamentare și a avut puterea să impună o Constituție care a stârnit multe dezbateri, pentru că, fără nici un fel de legitimitate democratică sau istorică, a instituit o serie de reguli care, teoretic, nu pot fi schimbate. Așa ar fi forma republicană de guvernământ sau instituirea unei Curți Constituționale formate din persoane care nu sunt magistrați de profesie.

Campania electorală și perioada preelectorală s-au desfășurat în condițiile unei sciziuni puternice în societate: pe de-o parte fanii FSN, o formațiune care s-a umplut de foști membri de partid, chiar foarte sus-puși, cum a fost Ion Iliescu, și Opoziția liberalo-țărănistă, pe de cealaltă parte. Aceasta din urmă a fost amenințată cu minerii, cu muncitorii de la IMGB și de pe alte platforme industriale dacă nu se potolește. De altfel, sediul PNȚCD a fost devastat, devenind celebră expresia ”s-au găsit droguri la penețeu”. Corneliu Coposu, un dizident adevărat al regimului comunist, cu ani mulți de detenție, a fost scos din sediul de la Piața Rosetti cu TAB-urile armatei, în timp ce mulțimea de afară striga: ”Coposu, roade osu”, IMGB face ordine!” și „Noi muncim, nu gândim!”

Dezbaterea televizată ce a avut loc între candidații la prezidențiale, Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu, a rămas celebră spusă de venerabilul țărănist: „Chintesența democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. La vremea respectivă, această frază n-a prins la public, însă pe parcursul trecerii anilor, ea a devenit virală.

Ce a urmat Duminicii Orbului

Alegerea lui Ion Iliescu cu un avantaj enorm a consolidat puterea noii nomenclaturi. Manifestația anticomunistă din Piața Universității a fost anihilată pe 13 iunie, iar cetățeni obișnuiți ai Capitalei au căzut pradă violenței minerilor chemați la București. Guvernarea FSN a ținut economia României încremenită, fără reforme, și fără privatizări. Ion Iliescu a candidat și în 1994, alegeri pe care le-a câștigat. România a ratat șansa să se democratizeze mai repede și să prindă măcar cheagul bunăstării. Nu, a fost ținută în întuneric, până în 1996, când a avut loc o schimbare de regim. Venirea lui Emil Constantinescu la Cotroceni precum și a liberalilor și țărănștilor la guvernare a fost întâmpinată cu mult entuziasm. Doar că acesta s-a diluat rapid din cauza contraperformanțelor noilor guvernanți.