Biblioteca de la gunoi

Publicat: 05 iul. 2022, 11:30, de Nina Marcu, în SOCIAL , ? cititori
Biblioteca de la gunoi
Cărți

Recunosc, afirm, îmi asum, eu am îngenunchiat şi-am adunat din cărţile alea. De la ghenă! Cu sentimentul că strâng cioburi din alte vieţi, din alte suflete, din alte poveşti. M-a durut, strident, în adâncuri. Mi-au ars degetele şi inima. Şi mi-au lăcrimat, a durere şi a neputinţă, toate lăuntrurile cele mai tainice.

N-am înţeles, nu înţeleg, n-o să înțeleg, ce om poţi să fii ca să arunci la gunoi nişte cărţi! Mi-e peste putinţă să pricep. Deşi, înţeleg, admit, accept multe. Cred că lumea asta în care trăim e tot mai nebună, tot mai nepăsătoare, tot mai rece, tot mai ahtiată după sclipici, şi facil, şi câştig material. Ce importanţă să mai aibă, deci, o carte, nişte cărţi? Doar ceva, acolo, și cărțile astea, care adună praf, acarieni, mizerie…

Biblioteca de la gunoi, am zis în titlu… Da, biblioteca de la gunoi… Nu știu cum altcumva să-i spun unui astfel de fapt. Căci e, dincolo de bizareria situației, fapt, nu imaginație, nu năzărire, nu vis! Fapt! Cărți la ghenă! Cărți de citit. Cărți pentru care niște oameni au trudit cândva să le scrie, alții să le redacteze, să le editeze, să le tipărească… Ehei…

Mulți pași, multă trudă, multă migală, mult suflet ca niște cărți să ajungă la cititor. Chiar și cel care le-a cumpărat a trudit, poate, în felul lui – a rupt din banii de pâine, le-a cărat până acasă, le-a făcut loc în casa lui – cu cărțile acestea.

Sunt, nu știu, tristă, nostalgică, deși, azi, mai puțin ca oricând, ar trebui să fiu astfel. Tocmai ce-am trecut pe lângă blocul vecin. Lângă cele câteva containere pentru materiale reciclabile, niște doamne, niște domni… Așa cum nu se întâmplă mereu.

Eu, curioasă din fire, trag cu ochiul să văd de ce-au făcut oamenii ăștia ședință la ghenă. Pe containerele acelea observ, de îndată, mai multe cărți. Cineva le adusese cu sacii și le așezase acolo, ca pe rafturile unei biblioteci. Iar lumea se uita printre ele, căuta, sorta, alegea, comenta.

Cineva zice altcuiva: ce e, mă, aici? Ce se dă? Cărți, răspunde persoana. De joc? Ei, de joc, de citit. Dă-le, mă, naibii… Ce să faci cu cărțile de citit? În alt unghi, alt dialog: de care tot cauți? De Sandra Brown. Sunt mai multe, dar unele au coperta ciufulită. Alți protagoniști: la ce naiba tot îmi umpli casa cu terfeloage de-astea? Taci, dragă, le lăsăm nepotului, că ai văzut că el citește…

Unele cărți sunt alese de unii domni și de unele doamne, altele nu. Asta e, nu trec testul… Și mâini nepăsătoare le aruncă în ghenă. Ce să zic, nici măcar iubitorii de Sandra Brown nu mai sunt ce erau odată…

Dincolo de toate acestea, eu, una, am niște întrebări: cine și de ce aruncă niște cărți la gunoi? A primit casa în care ele au fost, moștenire și n-are nevoie de așa ceva, în spațiul său? Vinde casa și nu vrea să mai care și cărțile acolo unde se duce? Îl încurcă, oare, cărțile? Îl supără? Îi cer de mâncare? Nu mai are loc de ele? Ce inimă să ai, dacă tot ești proprietarul unor cărți, să le arunci?

Eu nu pricep. Adevărul e, da, cărțile nu mai sunt la modă. Tineretul are, în mare parte, alte griji. Și alte preocupări. Cărțile strâng praf mult printre filele lor și, pe cuvânt, mi-a spus mie unul ajuns la un moment dat într-o poziție cheie pe la noi, pe la județ, cu titlu de absolut: cine mai citește carte în ziua de azi?

Elucubrațiile personajului sunt mai… intense și, vreodată, v-oi povesti și despre astea… Mărturisesc că, personal, n-am mai văzut o bibliotecă la gunoi. Atâtea cărți… Atâtea povești… Atâtea lumi… Atâta suflet… Cu ani în urmă, am scris un reportaj despre niște copii care au învățat buchiile, deci să citească, după un abecedar găsit la gunoi.

Apoi, după o carte de aritmetică, tot de la gunoi, au învățat și să socotească. Mi s-a părut ceva, wow! Dar atâtea cărți aruncate așa, aici, într-un spațiu destinat deșeurilor, mizeriei, inutilului, n-am văzut.

Și, totuși, deși unii spun că nu mai citește nimeni cărți azi și alții aruncă la gunoi o tonă de cărți, eu vă îndemn să citiți. Sunteți bogați dacă faceți asta. Sunteți deștepți. Sunteți buni. Le dați peste nas ăstora de ne conduc care ne vor proști. Nu știți poate, dar salvați lumea, nu doar pe voi, citind.

Aș scrie un roman despre asta, despre și pentru ce sunt bune cărțile… Dar am de scris și știri despre război. Face și el parte din cotidian. Și redactorul șef, așteaptă texte. Atât mai zic: nu mai aruncați cărțile la ghenă! Găsiți altă cale, dacă tot vă stau în gât, să scăpați de ele!