Pizza pe datorie și tăcerea despre adevărata foame a statului

România, ne spune noul președinte Nicușor Dan, mănâncă o pizza mai mare decât își permite. Nu e doar o glumă de presă: e chiar metafora aleasă de președinte pentru a explica dezechilibrul bugetar al țării. Și, deși pare simplă și intuitivă, metafora e și profund înșelătoare. Pentru că nu ne spune cine comandă pizza, cine o mănâncă și cine plătește nota.

Realitatea e că nota nu o plătesc nici demnitarii, nici marii bugetofagi ai statului, nici pilele și rudele angajate în instituții publice inutile. O plătește contribuabilul obișnuit. Cel care suportă un aparat birocratic ineficient, un sistem fiscal învechit și un stat care promite reformă, dar nu o face. Iar când vine vorba de măsuri „dureroase”, acestea vizează aproape mereu oamenii care lucrează în economia reală, nu protejații din economia de stat.

Într-adevăr, România are un deficit bugetar mare. Dar ce ne spun astfel de metafore e că deficitul e produs, cumva, de o lăcomie colectivă. Că „noi”, toți, am cerut prea mult. Că „mâncăm” prea mult din bani publici. Nimic mai fals. Cea mai mare parte a cheltuielilor publice nu merge către cetățeni, ci către o structură de stat obeză, politizată și netransparentă. Reforma reală ar însemna reducerea acestui mecanism, nu doar creșterea taxelor sau tăierea unor beneficii sociale.

Președintele Dan pare să sugereze că statul va repara această „inechitate” prin consolidarea ANAF și reducerea evaziunii. E o direcție corectă, dar insuficientă. ANAF poate aduce venituri mai mari, dar nu va închide niciodată o gaură bugetară alimentată de clientelism, achiziții publice trucate, sinecuri și pensii speciale. Adevărata reformă nu e în colectare, ci în cheltuire. În cine decide ce se taie și ce se păstrează. În ce rămâne în stat și ce trebuie dat înapoi cetățeanului.

15:44 • POLITICĂ

Nicușor Dan și Regele Spaniei întăresc cooperarea militară prin vizita la Centrul „Getica” de la Cincu

12:16 • ACTUALITATE

Nicușor Dan semnează legea care schimbă Revelionul: Focuri de artificii doar prin firme autorizate

Din păcate, discursul președintelui, deși rațional în aparență, e încă prizonierul unei logici perverse: statul e o victimă a circumstanțelor, iar cetățeanul e sursa crizei. Nu e așa. Statul este principalul autor al propriei disfuncționalități. Iar dacă Nicușor Dan vrea să fie un președinte altfel, trebuie să se abțină de la explicații simpliste și să înceapă să rostească adevăruri inconfortabile despre propriul aparat administrativ. Despre cât din „pizza” se risipește, se fură sau se trimite în pachețele către clientela politică.

Până atunci, rămânem cu metaforele. România mănâncă pizza mai mare decât plătește? Poate. Dar nu toți mușcă din ea. Cei mai mulți doar înghit în sec.