Surpriză din preistorie: adevăratul motiv pentru care primii oameni au început să folosească focul

Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Tel Aviv sugerează că primii oameni ar fi preferat să afume carnea în loc să o gătească, folosind focul nu doar pentru a o consuma mai ușor, ci și pentru a o proteja de prădători și de alterare. Teoria, publicată în revista Frontiers in Nutrition, oferă o nouă perspectivă asupra motivelor care au stat la baza utilizării timpurii a focului de către oamenii preistorici.

„În acest studiu, propunem o nouă înțelegere a factorilor care i-au determinat pe primii oameni să înceapă să folosească focul: nevoia de a proteja animalele mari vânate de alți prădători și de a conserva cantitățile uriașe de carne obținute”, a explicat profesorul Ran Barkai, coautor al studiului, într-un comunicat de presă.

Istoria focului în viața oamenilor

Urmele arheologice sugerează că oamenii folosesc focul de cel puțin un milion de ani, deși utilizarea sa sistematică nu a devenit răspândită decât în urmă cu aproximativ 400.000 de ani.

„Pentru primii oameni, folosirea focului nu era un lucru de la sine înțeles. La majoritatea siturilor arheologice datate anterior acestei perioade nu există dovezi clare ale utilizării focului. Totuși, în unele locuri timpurii, există indicii certe că focul era folosit”, a precizat cercetătorul Miki Ben-Dor, coautor al studiului.

Conform lui Ben-Dor, Homo erectus și alți hominizi timpurii utilizau focul ocazional, în scopuri specifice. Până în prezent, se credea că gătitul era principalul motiv: carnea gătită este mai ușor de digerat și oferă mai multă energie. Însă noul studiu sugerează că motivația ar fi putut fi alta.

„Procesul de strângere a combustibilului, aprinderea și menținerea focului presupunea un efort considerabil. Era nevoie de un motiv puternic și eficient din punct de vedere energetic pentru a face acest lucru”, a adăugat Ben-Dor.

Protecție și conservare, nu doar gătire

Analizând datele provenite din nouă situri arheologice din Africa, Asia de Vest și sudul Europei — datând de acum aproximativ 800.000 de ani sau mai mult — cercetătorii au evaluat raportul energetic dintre efortul de a folosi focul și beneficiile obținute prin gătirea cărnii.

Rezultatele au arătat că simplul proces de gătire nu ar fi justificat acest efort. În schimb, cercetătorii sugerează că protejarea cărnii și conservarea acesteia prin afumare ar fi oferit un avantaj semnificativ.

„Abordarea noastră se integrează într-o teorie mai amplă pe care o dezvoltăm de câțiva ani, care explică fenomene preistorice majore drept adaptări la vânătoarea și consumul de animale mari”, a subliniat Barkai.

O „bancă” de carne pentru comunități

Interesant este că toate cele nouă situri studiate conțineau oase de animale mari, precum elefanți sau hipopotami. Aceste animale jucau un rol esențial în dieta oamenilor preistorici, oferind milioane de calorii — suficiente pentru a hrăni un grup de 20-30 de persoane timp de o lună sau mai mult.

„Un elefant sau un hipopotam vânat era un adevărat tezaur — o ‘bancă’ de carne și grăsime care trebuia protejată și conservată zile întregi”, a explicat Ben-Dor.

Fumul și focul nu doar că țineau la distanță prădătorii, dar și încetineau dezvoltarea bacteriilor, prelungind astfel perioada în care carnea putea fi consumată în siguranță.

O nouă ipoteză asupra rolului focului

Concluziile studiului ar putea schimba modul în care înțelegem relația dintre oameni și foc în perioada preistorică. În loc să fi fost folosit în primul rând pentru gătit, focul ar fi fost un instrument-cheie pentru gestionarea resurselor alimentare și pentru supraviețuirea comunităților de vânători-culegători.