Excentricitatea creativă: de la rutina zilnică la experimentul riscant. Obiceiuri bizare ale geniilor

Multe dintre cele mai strălucite minți ale istoriei — Tesla, Newton, Franklin — au avut obiceiuri cu adevărat neobișnuite. Aceste gesturi, uneori perturbatoare pentru stândartele cotidiene, reflectau obsesia lor pentru productivitate și cunoaștere.

De la refuzul absolut al consumului de fasole impus de Pitagora, până la plimbările dezbrăcat în fața ferestrei, practicate de Benjamin Franklin în numele sănătății, marile spirite ale istoriei au lăsat în urmă un șir de obiceiuri surprinzătoare, uneori de-a dreptul bizare.

Nikola Tesla: 100 de „trosnituri” pe picior — ritualul cerebral

Inventatorul Nikola Tesla avea un obicei distinct și repetitiv: îşi „trosnea” fiecare deget de la picior de 100 de ori, în fiecare seară. Potrivit biografiei Wizard: The Life and Times of Nikola Tesla de Marc Seifer, Tesla susținea că aceste mișcări stimulează celulele creierului. Fenomenul funcționează ca un soi de „reflexologie”.

În lumea reflexologilor, degetul mare este conectat la creier, iar stimularea sa ar favoriza claritatea mentală. Această rutină nocturnă se adaugă la alte obiceiuri bizare ale lui Tesla, precum respingerea hazardului prin exces de ordine și igienă, magnetisme misterioase și o viață socială reținută.

Isaac Newton: experiment pe propriul ochi — limitele unei prime minți

Isaac Newton, părintele gravitației și al calculului, şi-a transformat propriul corp în câmp de studiu. Într-un gest ce sfidează limitele eticii moderne, el și-a înțepat ochiul cu un ac gros („bodkin”), introducându-l cât de aproape cu putință de osul orbital. Scopul? Să modifice forma ochiului și să studieze impactul asupra percepției vizuale. Înregistrând culori și cercuri fluorescente induse prin presiune, Newton a transformat o parte a teoriei sale optice. Excentric și autodidact, Newton considera că experimentarea directă asupra propriei structuri anatomice adaugă autenticitate cunoștințelor sale.

De asemenea, Newton a trăit viața unui singuratic, devotat cunoașterii. Legat la credință și disciplină, el a făcut un legământ de castitate și nu s-a căsătorit vreodată. Biografic, se consideră că a murit virgin, în conformitate cu regula sa moral-spirituală: „Calea către castitate nu constă în lupta directă cu gândurile, ci în întoarcerea atenției către ocupație, lectură sau meditație”. La moartea sa, în 1727, lăsase posterității un tezaur de manuscrise – peste 10 milioane de cuvinte – și o moștenire științifică care avea să schimbe radical percepția asupra universului.

Un alt exemplu de devotament excentric este Nikola Tesla, care, deși a trăit de asemenea singur, a mărturisit târziu în viață că a simțit o profundă afecțiune pentru un porumbel.

Excentricitatea ca sursă a geniului?

Considerat una dintre cele mai productive minți matematice ale secolului XX, Paul Erdős își alimenta sesiunile intense de lucru cu amfetamine, care îl țineau activ până la 20 de ore pe zi. Când un coleg l-a provocat să renunțe la stimulente timp de 30 de zile, oferindu-i o recompensă de 500 de dolari, Erdős a acceptat și a reușit. Totuși, la finalul perioadei, i-a reproșat în glumă: „Ai făcut ca matematica să bată pasul pe loc o lună întreagă”.

Albert Einstein: Geniul care sfida convențiile

Albert Einstein nu a fost doar părintele relativității, ci și un personaj fascinant, cunoscut pentru comportamentele sale excentrice, potrivit BBC.

Albert Einstein considera odihna profundă un element esențial pentru claritatea mentală. Renumit pentru obiceiul de a dormi în jur de 10 ore pe noapte – semnificativ mai mult decât media actuală –, el trata somnul ca pe un instrument indispensabil pentru gândirea creativă. Nu e întâmplător că unele dintre cele mai importante descoperiri științifice din istorie au fost inspirate de vis sau de stări de relaxare profundă, inclusiv teoria relativității, pe care Einstein a conceput-o, se pare, într-un moment de reverie, în care visa vaci electrocutate.

Pentru Albert Einstein, mersul pe jos nu era doar o activitate fizică, ci un ritual intelectual. În perioada în care preda la Universitatea Princeton, obișnuia să parcurgă zilnic pe jos distanța de aproximativ un kilometru și jumătate până la birou, folosind acest timp pentru reflecție și contemplare. La fel ca și Charles Darwin, cunoscut pentru plimbările sale riguroase, Einstein găsea în mișcare o sursă de claritate mentală. Studii recente confirmă eficiența mersului pe jos în stimularea memoriei, a gândirii creative și a capacității de rezolvare a problemelor – în special atunci când este practicat în aer liber.

Printre ciudățeniile bine documentate ale lui Albert Einstein se numără și refuzul categoric de a purta șosete. Într-o scrisoare adresată verișoarei sale Elsa, care avea să-i devină și soție, el mărturisea că renunțase la acest articol vestimentar încă din tinerețe, după ce observase că degetul mare sfârșea mereu prin a le perfora. În semn de consecvență, a preferat toată viața încălțămintea lejeră, adesea purtată direct pe piciorul gol. Când nu își găsea sandalele, nu ezita să împrumute însă, șosetele Elsei, dar numai ca soluție de avarie.