Moartea lui Iliescu nu închide dosarele. Augustin Lazăr, fost procuror general: Este necesară o memorie judiciară corectă

Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, reacționează la moartea fostului președinte Ion Iliescu, subliniind eșecul statului român în a face dreptate victimelor Revoluției și Mineriadelor. Într-un mesaj transmis public, Lazăr reamintește tergiversările dosarelor în care Iliescu a fost acuzat de crime împotriva umanității, punând accent pe lipsa unui proces echitabil și pe costurile morale și financiare suportate de societate.

Justiția, de partea lui Iliescu?

Într-o reacție care contrastează cu tonul obișnuit rezervat momentelor de comemorare, Augustin Lazăr nu a evitat să evoce eșecurile instituționale legate de investigarea crimelor din decembrie 1989 și iunie 1990.

Fostul procuror general afirmă că, deși tradiția latină impune vorba „Despre morți, numai de bine”, nu se poate ignora faptul că strategia de întârziere a procesului Revoluției a fost una deliberată, acceptată tacit de factori politici influenți. Potrivit acestuia, justiția a fost împiedicată să funcționeze corect prin persoane obediente, alese cu grijă pentru a servi această strategie de temporizare.

Lazăr susține că România nu are nici în prezent un fost președinte judecat pentru crime împotriva umanității, deși victimele așteaptă de 35 de ani un proces care să le recunoască drepturile.

18:05 • POLITICĂ

Doliul care divizează România. Năsui și Dăncilă, confruntare dură în direct pe tema „Iliescu”

17:26 • ACTUALITATE

Legătura neștiută dintre Maria Marinescu și Ion Iliescu. Ce a scris nepoata după moartea fostului președinte

Condamnări la CEDO și o realitate neasumată

Fostul șef al Ministerului Public a amintit că România a fost condamnată în repetate rânduri la CEDO pentru tergiversarea acestor dosare și pentru lipsa unui proces echitabil.

Sumele plătite de statul român ca despăgubiri se ridică la milioane de euro, iar justiția nu a reușit să aducă alinare familiilor celor 862 de persoane ucise după căderea regimului Ceaușescu și celor aproximativ 4.000 de răniți în acea perioadă.

„Străbunii latini ne-au lăsat sintagma: ‘despre morți numai de bine’. Nu putem omite însă că strategia de temporizare a procesului Revoluției – recunoscută la comisia senatorială de Voican Voiculescu și alții – a reușit. România a suferit condamnări multiple la CEDO, a plătit milioane de euro pentru lipsa unui proces echitabil, lezarea dreptului la viață a 862 victime ucise după căderea dictaturii și circa 4.000 rănite”, a precizat Augustin Lazăr.

Augustin Lazăr spune că aceste dosare nu au fost întârziate din nepricepere sau lipsă de probe, ci dintr-o voință politică ascunsă, care a dirijat tăcut mersul anchetelor. El descrie acest fenomen drept o „justiție ținută din scurt”, în care obediența a fost mai importantă decât adevărul.

„Ironia istoriei”: adevărul există, dar dreptatea lipsește

Deși dosarele au fost în cele din urmă întocmite și trimise în instanță, finalul a fost unul dezamăgitor. Lazăr consideră că adevărul a fost, totuși, stabilit de procurori, dar fără să fie urmat de un act de justiție complet.

El subliniază că, potrivit concluziilor anchetelor, la Revoluție nu a existat nicio „insurgență teroristă securistă”, iar în cazul Mineriadei din iunie 1990 nu s-a produs nicio „rebeliune legionară”, așa cum susțineau inițial autoritățile vremii.

„Dar România nu are un Președinte judecat pentru infracțiuni contra umanității. Temporizarea s-a făcut cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente. Ironia istoriei, dezamăgirea celor care au muncit cu bună credință la aflarea adevărului.

Dar mai ales a victimelor și aparținătorilor care au suferit și așteptau de 35 de ani, în zadar, un proces echitabil”, a precizat Augustin Lazăr, care a fost procuror general al României în perioada 2016-2019.

În opinia lui, ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost o preluare violentă a puterii, ale cărei urmări au fost dramatice pentru societatea românească. Lazăr spune că acest adevăr este esențial pentru tinerii de azi, care au nevoie de o memorie judiciară clară, fără diversiuni, pe care să-și construiască viitoarele proiecte naționale.

„În final, adevărul a fost aflat de procurori și publicat: la Revoluție nu a existat nicio ‘insurgență securist-teroristă’, iar la Mineriada din 13-15 iunie 1990 nu a existat nicio ‘rebeliune legionară’. A existat doar o preluare violentă a puterii, cu consecințele cunoscute. Pentru tinerele generații este necesară o memorie judiciară corectă, care să elimine diversiunea și să permită construirea proiectelor naționale pe fundamentul adevărului”, a explicat Lazăr.

Dosarele Revoluției și Mineriadei: simboluri ale eșecului postdecembrist

Dosarele în care Ion Iliescu a fost inculpat pentru infracțiuni contra umanității au fost tratate de-a lungul deceniilor cu o lentoare inexplicabilă. Dosarul Revoluției, trimis în instanță de Augustin Lazăr în 2019, a fost returnat la Parchet în 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe motiv că rechizitoriul conținea nereguli procedurale.

La momentul respectiv, Lazăr și-a cerut scuze public în numele Ministerului Public pentru durata excesivă a anchetei, care a depășit 30 de ani.

Situația s-a repetat și în cazul dosarului Mineriadei din iunie 1990, trimis în judecată în 2017, tot în mandatul său. După trei ani de proceduri, acesta a fost anulat și retrimis la Parchet.

În rechizitoriul din dosarul Revoluției, numele lui Ion Iliescu apare de nu mai puțin de 168 de ori. Cel al lui Gelu Voican Voiculescu figurează de 36 de ori, iar cel al lui Iosif Rus, fost comandant al Aviației Militare, apare de 86 de ori.