Escrocheria verificării vârstei – „protecția minorilor” a devenit un instrument de cenzură și control

În ultimul an, așa-numita „verificare a vârstei” (AV) a devenit noul cal de bătaie al autorităților occidentale în lupta declarată împotriva accesului minorilor la conținut pentru adulți. Pe hârtie, ideea pare nobilă: împiedicarea copiilor să ajungă la materiale pornografice.

De la protecție la represiune digitală

În realitate, modul în care aceste legi sunt concepute și aplicate arată mai degrabă o campanie de eliminare sistematică a platformelor pentru adulți decât o preocupare autentică pentru protejarea minorilor.

Din SUA până în Franța și Marea Britanie, scenariul e același: câteva site-uri mari sunt puse la zid, în timp ce platformele mainstream – mult mai accesate de tineri și încărcate cu pornografie – sunt ocolite cu grijă. Ipocrizia e atât de grosolană, încât ridică întrebarea dacă nu cumva întreaga agendă AV este doar o mască pentru cenzură și control.

Ce este AV și de ce nu funcționează

Verificarea vârstei presupune ca utilizatorii să își dovedească majoratul prin metode precum încărcarea unui act de identitate, scanarea facială, verificarea cardului bancar sau confirmarea prin operatorul de telefonie mobilă. În teorie, scopul este blocarea accesului minorilor la conținut pentru adulți. În practică, sistemul este un colos birocratic ineficient.

În toate țările unde a fost implementat, rezultatul a fost același:

• doar o mână de site-uri sunt vizate (de regulă cele mai cunoscute și mai conforme);
• utilizatorii refuză să își expună datele și migrează instant către alte platforme, neatinse de lege;
• pornografia rămâne la un click distanță pe motoare de căutare, rețele sociale, aplicații de mesagerie, forumuri, torrenturi, VPN-uri și dark web.

Mai grav, exact platformele „curate” și cu procese solide de moderare sunt împinse în faliment, în timp ce clone obscure și nemoderate le iau locul, multiplicând riscurile pentru toți utilizatorii, minori și adulți deopotrivă.

Efectele economice și competiția denaturată

Testele efectuate de unele platforme mari arată cifre devastatoare: peste 90% din utilizatori dispar imediat ce apare bariera AV. Costurile de verificare pentru cei rămași sunt enorme, iar veniturile se prăbușesc. Concurența loială dispare, pentru că utilizatorii se îndreaptă spre platforme care nu au implementat AV și care, de cele mai multe ori, nu oferă niciun fel de protecție sau garanție de siguranță.

În loc să protejeze minorii, aceste legi îi împing direct către colțurile cele mai periculoase și nereglementate ale internetului, în timp ce actorii legitimi din industrie sunt eliminați.

Argumentul moral – o farsă eficientă

Susținătorii AV își construiesc discursul pe formula emoțională „e pentru copii”. Oricine îndrăznește să critice sistemul este imediat catalogat drept imoral sau complice. În spatele retoricii, însă, se ascund realități mai puțin onorabile:

• externalizarea obligației de protecție a minorilor către companii private;
• ignorarea soluțiilor reale, precum controalele parentale la nivel de dispozitiv;
• protejarea deliberată a platformelor mainstream, acolo unde traficul minorilor este masiv.

În esență, AV este o soluție placebo cu efecte colaterale grave: compromiterea intimității, distrugerea concurenței și crearea unei infrastructuri perfecte pentru cenzură generalizată.

Modele naționale – un eșec repetat

Marea Britanie

Pionier al blocării pornografiei la nivel de ISP încă din 2013, Regatul Unit a introdus AV prin Legea economiei digitale, apoi l-a abandonat în 2019 din motive de confidențialitate și securitate. În mod inexplicabil, măsura revine în 2025 sub Legea siguranței online, deși deficiențele structurale au rămas aceleași. Sistemul este redundant și intruziv, forțând utilizatorii să treacă prin verificări multiple pentru același conținut deja „deblocat”.

Statele Unite

Peste 20 de state au adoptat legi AV, dar decizia Curții Supreme din iunie 2025 a eliminat aproape toate barierele constituționale. Efectul: statele pot impune sisteme ineficiente și costisitoare, fără a demonstra utilitatea lor. Ironia amară? Motoarele de căutare și rețelele sociale – surse majore de pornografie accesibilă minorilor – sunt scutite.

Franța

Un exemplu de manual de implementare catastrofală: cerința de verificare la fiecare sesiune, interzicerea cardurilor bancare ca metodă de validare și standarde declarate de „anonimitate” care nu există în realitate. Rezultatul: un exod al platformelor serioase, înlocuite de site-uri anonime și periculoase.

Uniunea Europeană

Sub umbrela Legii serviciilor digitale, Comisia Europeană aplică selectiv presiuni asupra platformelor pentru adulți, în timp ce alte VLOP-uri (platforme online foarte mari) sunt lăsate în pace. AV este promovat ca parte a unui pachet de „atenuare a riscurilor sistemice”, dar fără dovezi că ar funcționa și fără infrastructura pan-europeană promisă.

Soluția ignorată: controlul parental la nivel de dispozitiv

Experții și chiar unele companii din industrie recunosc că singura metodă eficientă de a limita accesul minorilor este aplicarea filtrelor direct pe dispozitive sau prin magazinele de aplicații. Tehnologia există, este mai puțin intruzivă și poate bloca simultan milioane de site-uri. Problema? Nu aduce capital politic și nu oferă ocazia de a lovi selectiv în industria pentru adulți.

Panica morală, versiunea 2025

În spatele campaniei AV stă un mecanism vechi: frica morală ca instrument de control. De la benzile desenate la muzica rock și jocurile video, fiecare epocă a avut demonul ei cultural. Astăzi, pornografia joacă acest rol, iar politicienii exploatează subiectul pentru a puncta electoral, ignorând complet faptele și soluțiile reale.

Cenzura deghizată în protecție

Verificarea vârstei, așa cum este aplicată în prezent, nu protejează minorii, dar lovește direct în libertatea de exprimare, intimitatea digitală și diversitatea internetului. Este o combinație toxică de incompetență, ipocrizie și oportunism politic.

Dacă o societate își tratează pornografia ca pe o problemă de securitate națională, dar ignoră sursele reale de acces pentru minori, nu protecția este scopul, ci controlul. Și, în ritmul actual, libertatea online riscă să devină o relicvă a trecutului.