De la vorbe de vrajbă la foaie de parcurs: PSD propune, USR confirmă și politica se mută de la slogan la obiective

Grindeanu a legat revenirea PSD la ședințele coaliției de adoptarea unui pachet clar pentru „eliminarea privilegiilor” (pensiile speciale, reducerea agențiilor, tăierea consiliilor de administrație și indemnizațiilor), plus clarificări bugetare și de investiții. Diana Buzoianu a spus că USR este „100% aliniat” pe această direcție și a revendicat dreptul de a ridica semne de întrebare privind moștenirea lui Ion Iliescu, în paralel cu dreptul PSD de a cere onoruri.

De ce e sănătos să vorbim în termeni de obiective

Când un partid își leagă prezența la masa guvernării de un pachet de obiective măsurabile, politica începe să semene, în sfârșit, cu managementul. Nu cu „marșuri ale intențiilor”, nu cu live-uri indignate, ci cu listă, termen și responsabil. Asta susține PSD că vrea: eliminarea privilegiilor (pensiile speciale, reducerea agențiilor, tăierea indemnizațiilor și a consiliilor umflate), plus alte reparații prin buget și execuție. Dacă livrarea va fi reală, bine. Dacă e doar paravan pentru păstrarea butoanelor, se vede repede la prima rectificare.

Ce înseamnă „100% aliniați” pentru USR

USR zice răspicat că e sută la sută pe aceeași linie cu pachetul anti-privilegii, iar mesajul vine chiar de la un ministru în funcție. „Am votat mereu contra privilegiilor, vrem să atingem inclusiv pensiile de primari și viceprimari” — sună bine, e exact terenul pe care USR a tot claxonat ani la rând. Frumos. Dar „alinierea” fără foaie de parcurs e poză. Alinierea cu foaie, termene și cifre e guvernare. Aici se joacă bărbătește: cine pune pe masă proiectele scrise, nu simple vorbe la televizor.

Condițiile PSD: promisiune sau listă de cumpărături?

Grindeanu a turnat conținut în discuție: PSD „condiționează participarea la ședințele coaliției” de adoptarea pachetului de tăiere a privilegiilor, reducerea agențiilor și a sinecurilor din consilii. Mai pune pe listă execuția bugetară la zi, rectificarea, continuarea investițiilor. Aici e punctul unde se diferențiază oratoria de gestiune: „ce tăiem exact, din ce act normativ, cu ce impact bugetar și la ce dată intră în vigoare?”. „Eliminăm privilegiile” e muzică. Partitura se scrie cu articole de lege, anexă de instituții desființate și grilă de costuri.

Momentul Iliescu: între dreptul la onoruri și dreptul la întrebări

Buzoianu spune corect ceva ce părea interzis în spațiul public: ai dreptul să onorezi, am dreptul să întreb „ce moștenire lăsăm – și cui?”. Asta e democrație elementară, nu lipsă de „respect”. Și e sănătos ca tocmai în zilele cu bocanci ceremonioși să punem lupa pe istorie. Nu pentru răfuieli, ci pentru igiena memoriei: ce a însemnat 1990, ce a însemnat modelul statului construit atunci și de ce plătim și azi nota de plată. Dacă politica e, azi, despre „privilegii”, să nu uităm cine a montat șina pe care a alergat trenul acestor privilegii timp de trei decenii.

Testul de sinceritate: calendar, cifre, tăieri reale

Vrei să cred că e despre obiective, nu despre imagine? Atunci:

• listă nominală de agenții și direcții care dispar (nu „reorganizare”, nu „optimizare” care înseamnă trei șefi în loc de doi). Nume, temei legal, dată de desființare, transferul competențelor.
• consilii de administrație subțiate până la os: număr maxim, criterii de selecție, conflict de interese. Nu mai punem „câte un băiat de la fiecare” doar ca să împăcăm triburile.
• pensiile speciale: abrogări explicite acolo unde sunt aberații, norme clare acolo unde există rațiuni obiective (magistrați, militari) — dar fără portițe de „pe viață” pentru demnitari sau pentru prietenii lor inventați în organigrame.
• impact bugetar net: cât economisim în 2025–2026, nu „pe termen mediu”. Pe românește: cifre în lei, nu poezie în powerpoint.
• clauze anti-sinecură: orice „reorganizare” care doar schimbă plăcuțele pe ușă e nulă. Dacă dispar funcții, dispar și banii, nu migrează la „consilierul responsabil cu responsabilitatea”.

Asta e munca. Restul e conferință de presă.

Tactica șantajului cu ”bunul-simț”

PSD a mai jucat cartea „noi suntem maturii din cameră, ceilalți fac gherilă”. De data asta schimbă placa: „nu intrăm în sală fără pachetul contra privilegiilor”. O să auzim că „e pentru oameni” și că „nu se mai poate așa.” Perfect. Doar că oamenii nu plătesc discursului TVA, ci prețul la întreținere. Iar prețul scade când statul e mai mic și mai capabil, nu când îi schimbi cravata. De asta pachetul trebuie să muște exact din masa care se umflă din 1990 încoace: agenții inutile, posturi decorative, consilii-puf. Altfel, e iar „reformă” din gura scenei și contrareformă în culise.

Ce înseamnă „100% aliniați” tradus în acțiuni

Pentru USR, „alinierea” serioasă se vede în trei lucruri mâine-dimineață:

1. text de lege depus — nu comunicate despre cum „noi susținem”.
2. foaie de parcurs publică pe 90 de zile — cu deliverables care pot fi bifate de un reporter cu pixul, nu doar de un ministru cu post-it-uri.
3. apetit pentru pierdut funcții — pentru că orice tăiere reală te lasă fără niște scaune. Dacă „reforma” păstrează fix același număr de fotolii, doar cu altă tapițerie, nu e reformă, e tapiterie.

checklist de verificat peste 90 de zile

Hai să facem viața simplă și verificabilă. Peste 90 de zile, oricine poate întreba:

• câte agenții au fost desființate (nu „comasate”), cu nume și HG publicată?
• câte CA-uri mai au peste 5 membri și de ce?
• câte indemnizații au dispărut, din ce acte rezultate și cu ce economie totală?
• ce s-a întâmplat cu pensiile speciale în zona politică și administrativă – există norme clare care opresc fabricarea unor noi categorii „de excepție”?
• care e execuția la zi a bugetului și cum arată rectificarea – mai hrănește proiecte-capcană sau redirecționează bani spre investiții reale?

Dacă răspunsurile există pe hârtie oficială, nu în talk-show, înseamnă că n-am pierdut vremea. Dacă nu există, închidem iar caietul la „reforme”.

Despre ritualuri și memorie

Disputa despre funeraliile cu onoruri e un stres test al maturității noastre: poți să recunoști rolul unui om de stat fără să-i falsifici biografia; poți să lași armata să-și facă treaba fără să interzici oamenilor să întrebe „ce preț a avut epoca aceea pentru libertate?”.

Nu suntem obligați să ieșim din casă cu capul plecat; suntem obligați să folosim capul. Iar capul, dacă e conectat la realitate, știe că privilegii, rețele și statul-burete au crescut pe un tip de cultură politică formată atunci. Dacă vrem „pachet anti-privilegii” onest, rupem și cordonul ombilical cu scuzele de tip „așa s-a făcut dintotdeauna”.

Politica obiectivelor e singura care nu ne fură timpul

Să ne înțelegem: nu mă interesează cine se pozează mai bine lângă flipchart. Mă interesează să văd flipchartul transformat în Monitorul Oficial. Dacă PSD chiar condiționează participarea la coaliție de trecerea pachetului anti-privilegii, excelent — să pună proiectele pe masă. Dacă USR e „100% aliniat”, perfect — să scrie, să depună, să treacă. Vreau să văd cifre și termene, nu lacrimi și indignări regizate.

Politica înseamnă să alegi, nu să „armonizezi”. Alegem: mai puține agenții, mai puține sinecuri, mai puține privilegii. Nu mâine-poimâine. Acum. Altfel, rămâne valabilă vechea schemă românească: când n-ai rezultate, faci o comisie. Când n-ai obiective, faci o conferință. Iar când n-ai curaj, faci coaliții care se bat pentru decor.