Eugen Tomac, premier desemnat: un guvern tehnocrat între speranță, șah politic și aritmetică parlamentară

Nicușor Dan a făcut, în sfârșit, mișcarea așteptată: l-a desemnat pe Eugen Tomac pentru funcția de prim-ministru. După săptămâni de negocieri, amânări, calcule și nervi ambalați în declarații politicoase, mingea pleacă de la Cotroceni și ajunge la Parlament.

De aici începe partea cu adevărat grea.

Tomac are zece zile pentru a construi un cabinet, pentru a pune pe masă un program de guvernare și pentru a obține cele 233 de voturi necesare învestirii.

Pe hârtie, pare simplu.

20:16 • POLITICĂ

Cele trei principii pe care PSD le cere Guvernului Tomac pentru a-l susține în Parlament

10:13 • POLITICĂ

Nicușor Dan îl propune azi pe Eugen Tomac pentru funcția de premier

În realitate, este genul de puzzle românesc în care toate piesele există, dar fiecare partid încearcă să bage colțul lui cu ciocanul.

De ce Tomac

Alegerea lui Eugen Tomac spune ceva despre strategia președintelui.

Nicușor Dan nu desemnează un lider de partid mare, nu trimite PSD direct la Palatul Victoria, nu îl reactivează pe Bolojan, nu forțează o formulă pur politică.

Alege un om cu profil pro-european cert, cu experiență politică, dar fără greutatea toxică a marilor aparate de partid.

Pe scurt, Tomac este o soluție de tampon.

Nu sperie Bruxelles-ul.

Nu irită dramatic electoratul anti-PSD.

Nu pare o aventură populistă.

Are relații bune în zona dreptei, este apropiat de Cotroceni și poate livra imaginea unui premier de criză, nu a unui vătaf politic venit să împartă prada.

Problema este că România nu se guvernează doar cu imagine bună. Se guvernează cu voturi.

Guvern tehnocrat sau guvern cu telecomandă politică

Varianta care se conturează este aceea a unui guvern tehnocrat sau semitehnocrat.

Sună frumos. Aproape igienic.

După mizeria politică a ultimelor luni, un cabinet de profesioniști pare o cameră aerisită după o bodegă electorală.

Dar tehnocrația românească are mereu aceeași problemă:

se naște curată în conferințe de presă și ajunge controlată prin secretari de stat, agenții, companii, direcții și băieți care nu apar în poză.

Un guvern tehnocrat real ar însemna miniștri cu autoritate profesională, fără fire trase din sediile partidelor.

Un guvern tehnocrat fals ar însemna miniștri cuminți, cu CV frumos, în timp ce partidele păstrează cheile dulapurilor cu bani, numiri și contracte.

Aici va fi testul lui Tomac.

Nu dacă poate prezenta 15 nume respectabile. Ci dacă poate prezenta 15 oameni care nu vin cu lesa ascunsă sub sacou.

Cine ar putea intra în cabinet

Numele vehiculate până acum vin mai ales din zona economică și instituțională: Delia Velculescu, Matei Șerban, Radu Burnete.

Sunt profiluri care pot da un aer de competență unui cabinet tehnocrat.

Dar, realist, Tomac va trebui să acopere portofolii grele:

Finanțe, Apărare, Interne, Dezvoltare, Transporturi, Energie, Sănătate, Educație. Iar aici începe târguiala adevărată.

PSD va vrea garanții că nu pierde complet pârghiile.

PNL nu vrea să pară că votează un guvern cu PSD în creier.

USR nu vrea să revină în combinații toxice după ce și-a construit discursul pe respingerea vechilor aranjamente.

UDMR va calcula la rece, ca întotdeauna.

AUR va face galerie din afara stadionului și va țipa că totul este o conspirație.

Șansele reale

Guvernul Tomac poate trece doar dacă partidele acceptă o minciună decentă: că nu sunt la guvernare, dar susțin guvernarea.

Aceasta este, probabil, formula căutată: un executiv de criză, cu miniștri prezentați drept tehnocrați, votat de o majoritate care nu vrea să apară prea lipită de el.

Fiecare partid va încerca să ia avantajul și să lase altuia nota de plată.

AUR a anunțat deja că nu votează.

UDMR încă nu a dat verdictul.

PSD poate vota, dar va cere influență.

PNL și USR pot vota, dar numai dacă pot vinde public formula drept una curată, fără pesedizare mascată.

În traducere: guvernul are șanse, dar nu are încă siguranță.

„Țara are nevoie de guvern”

Tomac a spus scurt: „Țara are nevoie de guvern”.

Corect.

Dar țara nu are nevoie de orice guvern.

România are nevoie de un guvern care să nu fie doar o cârjă între două crize, o vitrină tehnocrată pentru vechile reflexe de partid.

Desemnarea lui Tomac poate fi o mișcare inteligentă a lui Nicușor Dan. Sau poate fi doar o pasă elegantă către un zid parlamentar.

Acum vom vedea dacă președintele a mutat ca un șahist sau doar a împins piesa ca să nu-i mai stea în față.