Oamenii de știință descoperă un efect neașteptat al „aerului de pe Everest” asupra bolii Parkinson

Un studiu recent publicat în revista Nature Neuroscience sugerează că un mediu cu nivel scăzut de oxigen, asemănător cu cel întâlnit la altitudini mari precum tabăra de bază a Everestului, ar putea proteja creierul de efectele devastatoare ale bolii Parkinson. Cercetarea deschide o nouă perspectivă asupra modului în care hipoxia controlată ar putea fi utilizată pentru a încetini sau chiar inversa simptomele.

Cum acționează oxigenul asupra creierului

Oamenii de știință de la Harvard Medical School au descoperit că excesul de oxigen din celulele nervoase accelerează distrugerea neuronilor, favorizând apariția simptomelor Parkinson. În mod obișnuit, boala se manifestă prin tremor, rigiditate și încetinirea mișcărilor, afectând peste 10 milioane de persoane la nivel global. Neuronii afectați acumulează corpi Lewy – aglomerări toxice de proteine care perturbă mitocondriile, „bateriile” celulelor se arqată în articolul publicat în Nature Neuroscience.

Potrivit autorului principal, Fumito Ichinose, datele au arătat că pacienții cu afecțiuni mitocondriale rare resimt o ameliorare a simptomelor la altitudini mari, unde oxigenul este mai puțin. Acest fapt i-a determinat pe cercetători să investigheze dacă același principiu se aplică și în cazul bolilor neurodegenerative.

Experimentul pe șoareci: două lumi, două rezultate

În cadrul studiului, cercetătorii au indus simptome asemănătoare Parkinsonului la șoareci prin injectarea cu proteina α-sinucleină. Apoi au împărțit animalele în două grupuri: unul a respirat aer normal cu 21% oxigen, iar celălalt a fost plasat într-un mediu cu doar 11% oxigen – echivalentul unei altitudini de aproximativ 4.800 de metri.

21:49, 17.08.2025 • TEHNOLOGIE

Pericolul supra-stimulării pe rețelele sociale: cum ne afectează „sludge content”

13:53, 29.07.2025 • TEHNOLOGIE

Prima femeie care controlează un computer cu mintea: povestea impresionantă a pacientei care beneficiază de tehnologia Neuralink a lui Elon Musk

După trei luni, șoarecii din primul grup prezentau pierderi neuronale și dificultăți motorii severe. În schimb, cei din mediul hipoxic nu au pierdut neuroni și și-au menținut abilitățile motorii, deși în creierul lor se formaseră corpi Lewy. Rezultatele au sugerat că hipoxia nu oprește acumularea de proteine toxice, dar blochează efectele distructive asupra neuronilor.

Recuperare după instalarea simptomelor

Un aspect surprinzător al cercetării a fost faptul că tratamentul cu oxigen redus a avut efecte benefice chiar și atunci când a fost introdus după apariția simptomelor. După șase săptămâni de expunere la aer rarefiat, șoarecii și-au recăpătat mobilitatea, au scăpat de anxietate și și-au oprit pierderea neuronală. Analizele au arătat că nivelurile ridicate de oxigen din creier erau corelate cu disfuncții mitocondriale, iar reducerea oxigenului a împiedicat agravarea acestui proces.

„Prea mult oxigen în creier este toxic. Prin reducerea cantității totale de oxigen, prevenim daunele produse de mitocondriile disfuncționale”, a explicat dr. Vamsi Moota, coautor al studiului.

Perspective și limite ale cercetării

Deși rezultatele sunt promițătoare, oamenii de știință avertizează că este prea devreme pentru aplicarea directă la pacienți. Studiul deschide însă o nouă direcție de cercetare, care ar putea schimba modul în care medicina privește tratamentul bolilor neurodegenerative.

„Este posibil ca această abordare să nu funcționeze pentru toate tipurile de degenerare neuronală, dar reprezintă un concept puternic care merită explorat în profunzime”, a concluzionat dr. Moota.