O a doua șansă nu e pentru toți: Curtea Constituțională tranșează cine poate amâna pedeapsa și cine trebuie să o execute imediat

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, ca inadmisibilă, o contestație care viza modul în care se aplică pedeapsa în cazul unor infracțiuni mai grave. Excepția fusese ridicată de un inculpat, Constantin Ciornei, în dosarul său de la Judecătoria Iași, unde era judecat pentru vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului.

Despre ce era vorba

Cazul lui Constantin Ciornei a adus în discuție o situație pe care mulți cetățeni ar putea să o perceapă ca fiind nedreaptă: modul în care legea tratează posibilitatea de a evita sau amâna pedeapsa, în funcție de faza procesului penal.

În faza de urmărire penală, adică etapa în care procurorul analizează cazul înainte de a fi trimis în judecată, legea permite procurorului să renunțe la urmărirea penală dacă fapta nu are un grad mare de pericol social și pedeapsa maximă prevăzută de lege nu depășește 7 ani. Aceasta înseamnă că o persoană care respectă anumite condiții poate scăpa de proces și de pedeapsă, în funcție de evaluarea procurorului.

În faza de judecată, când cazul ajunge în fața instanței, situația se schimbă: dacă pedeapsa prevăzută pentru infracțiune este de 7 ani sau mai mare, instanța nu poate amâna aplicarea pedepsei, chiar dacă inculpatul și-a recunoscut greșeala, și-a arătat remușcarea sau respectă toate condițiile pentru reintegrarea socială. În esență, legea limitează „șansa la o a doua șansă” pentru cei cu infracțiuni mai grave.

Ciornei a susținut că această diferență între fazele procesuale este nedreaptă și contravine principiului egalității în fața legii, invocând faptul că o persoană ar trebui să aibă aceleași posibilități de clemență, indiferent de etapa procesului.

14:46, 21.08.2025 • POLITICĂ

Traian Băsescu a primit un apartament de protocol după decizia Guvernului

11:52, 22.07.2025 • POLITICĂ

CCR respinge sesizarea AUR. Creşterea TVA este constituţională

Punctele de vedere ale instituțiilor

Ministerul Public a susținut că excepția ridicată de Ciornei este inadmisibilă, argumentând că se bazează pe o comparație între două instituții juridice complet diferite: renunțarea la urmărirea penală (în sarcina procurorului) și amânarea aplicării pedepsei (în sarcina instanței). Ministerul a precizat că Curtea Constituțională nu poate analiza oportunitatea sau utilitatea legislativă a acestor prevederi, ci doar dacă acestea respectă Constituția.

Judecătoria Iași a reafirmat că dispozițiile legale sunt constituționale. Instanța a explicat că legea poate trata diferit situații juridice diferite: o persoană aflată în faza de urmărire penală nu se află în aceeași situație juridică cu o persoană aflată deja în faza de judecată. Prin urmare, tratamentele diferite nu încalcă principiul egalității între cetățeni.

Guvernul a susținut, de asemenea, că excepția este inadmisibilă și, subsidiar, neîntemeiată. Executivul a explicat că stabilirea limitelor pedepsei și a condițiilor pentru amânarea aplicării acesteia ține de atributul exclusiv al Parlamentului, în calitate de autoritate legiuitoare. Potrivit Guvernului, Curtea Constituțională nu poate înlocui deciziile Parlamentului în privința modului de individualizare a pedepselor.

Notabil, președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu și-au exprimat un punct de vedere în acest caz.

Ce a decis Curtea Constituțională

Curtea Constituțională a României a stabilit că excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Ciornei nu poate fi admisă. CCR a explicat că evaluarea legalității unui text de lege nu se face prin compararea lui cu alte prevederi legale, așa cum a încercat inculpatul, ci prin raportarea directă la Constituție. În alte cuvinte, Curtea nu analizează dacă legile se potrivesc între ele sau dacă unele sunt mai „blânde” decât altele, ci verifică doar dacă respectă principiile și drepturile fundamentale prevăzute în Constituție.

Curtea a subliniat că legislația penală permite tratamente diferite pentru situații diferite. Astfel, faptul că un procuror poate renunța la urmărirea penală în anumite cazuri, iar instanța nu poate amâna aplicarea pedepsei pentru infracțiuni mai grave, nu reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii, pentru că aceste situații nu sunt identice din punct de vedere juridic.

Totodată, CCR a confirmat că dreptul instanței de a aplica pedepse proporționale cu gravitatea faptei nu este afectat. Instanța păstrează libertatea de a individualiza pedeapsa în limitele legale stabilite de Parlament, ceea ce înseamnă că legea asigură un echilibru între sancțiune și circumstanțele fiecărui caz.

Decizia Curții este definitivă și general obligatorie, ceea ce înseamnă că toate instanțele din România trebuie să o respecte.