ADN-ul lui Cristofor Columb: enigma originii și povara unui mit fondator

Pe 22 februarie 1498, un Cristofor Columb trecut de patruzeci de ani scria negru pe alb că averea sa din portul italian Genova trebuie păstrată pentru familie, „căci de acolo provin și acolo m-am născut”. Pentru istorici, acest document a fost mult timp o probă clară a originii genoveze a navigatorului. Și totuși, umbrele îndoielii au plutit de secole peste acest „certificat” oficial. Era Columb, eroul (sau anti-eroul) care a schimbat fața lumii, cu adevărat italian? Sau actele, scrisorile și testamentele sale ascund un secret mai adânc?

Actul de naștere al unei controverse

Întrebarea nu e una secundară. Originea lui Columb atinge nu doar curiozitatea biografică, ci și miezul unei identități colective. Cine „deține” figura Columb? Italia, care îl revendică drept fiu al Genovei? Spania, care i-a finanțat expediția și i-a transformat visul în realitate? Sau, poate, o comunitate uitată, marginalizată, pe care istoria oficială a preferat să o lase în umbră?

ADN-ul, noul judecător al istoriei

În ultimii ani, biologia moleculară a început să rescrie pagini întregi de istorie. Părul lui Beethoven a dezvăluit predispoziții genetice și afecțiuni medicale. Mormintele vikingilor au arătat că „războinicii” nu erau doar bărbați. Iar acum, ADN-ul lui Columb devine terenul unei noi dispute.

Un grup de cercetători coordonat de José Antonio Lorente, de la Universitatea din Granada, a analizat mostre de ADN prelevate din rămășițele fiului său Ferdinand și ale fratelui său Diego. Rezultatele, prezentate într-un program TV spaniol, au sugerat o posibilă descendență iberică, cu urme clare de origine sefardă – evreii spanioli persecutați și expulzați la finalul secolului al XV-lea.

Dacă aceste interpretări s-ar confirma, atunci imaginea lui Columb s-ar schimba radical: nu doar un genovez ambițios, ci poate un copil al Spaniei, provenit dintr-o familie evreiască forțată să trăiască în disimulare.

Știință și spectacol mediatic

Problema e că aceste concluzii au fost prezentate în cadru mediatic, fără publicarea într-o revistă științifică de specialitate. Antonio Alonso, fost director al Institutului Național de Toxicologie și Științe Criminalistice din Spania, a atras atenția că nu există date clare pentru verificare. „Documentarul nu arată de fapt ADN-ul lui Columb. Ca oameni de știință, nu știm ce analize au fost făcute”, a spus acesta.

Cu alte cuvinte, dovezile genetice rămân, pentru moment, în zona de afirmații spectaculoase, fără filtrul rigurozității academice. Și totuși, simpla idee a fost suficientă ca să reaprindă imaginația istoricilor și a publicului.

Cristofor Columb – fiu al Genovei sau al Spaniei?

Versiunea clasică spune că s-a născut între august și octombrie 1451, la Genova, într-o familie modestă de țesători. Documentele juridice îl identifică drept „Cristoforo Colombo”, fiu al Liguriei. La douăzeci de ani a plecat spre Lisabona, unde și-a început ascensiunea ca navigator, până ce regii Spaniei, Ferdinand și Isabella, i-au oferit finanțarea pentru aventura care a schimbat hărțile lumii.

Mormântul lui Columb

Dar de zeci de ani există zvonuri alternative: că s-ar fi născut în Catalonia, că ar fi fost portughez, că ar fi avut origini evreiești ascunse. Unii au văzut indicii în limbajul scrisorilor sale, în expresiile neobișnuite, în modul criptic în care își redacta testamentul. Alții au interpretat lipsa de claritate ca o strategie de protecție într-o epocă de persecuții și suspiciuni.

Ipoteza „Columb evreu”

Ce ar însemna, totuși, ca Columb să fi fost de origine evreiască sefardă? La sfârșitul secolului al XV-lea, Spania traversa o perioadă de intensă epurare religioasă. Inchiziția supraveghea orice abatere, evreii erau forțați să se convertească sau expulzați. A fi evreu în acea epocă însemna a trăi sub amenințarea permanentă a persecuției.

Unii istorici susțin că testamentul lui Columb, redactat într-un limbaj neobișnuit, ar conține formule specifice comunităților evreiești convertite. Alții văd în itinerariul său – între Spania și Italia – un traseu tipic pentru familiile care căutau refugiu și protecție.

Dacă ADN-ul ar confirma o descendență sefardă, Columb ar apărea ca un paradox al epocii sale: un om dintr-o comunitate persecutată devenind simbolul expansiunii imperiului care își expulza propriii săi conaționali.

Genova și diaspora evreiască

Întrebarea care rămâne deschisă: cum ar fi putut un copil de origine sefardă să se nască totuși la Genova? Istoria oferă o explicație plauzibilă. După expulzarea din Spania, numeroși evrei au căutat refugiu în porturile italiene. Genova, în pofida restricțiilor, a fost unul dintre locurile unde comunități mici au reușit să se stabilească. Astfel, ipoteza unui „Columb sefard din Genova” nu este imposibilă, ci doar complicată și greu de demonstrat.

ADN-ul ca instrument al istoriei

Cazul Columb arată cum știința modernă poate rescrie miturile. Dar ridică și o problemă mai subtilă: cât de mult vrem să reducem identitatea unui om la un șir de gene? Originea biologică este importantă, dar nu e totul.

Columb nu este doar suma cromozomilor săi. Este produsul unei epoci, al unor patroni regali, al unui context politic și religios. Chiar dacă ar fi fost evreu sefard sau genovez, rămâne omul care a navigat spre vest și a deschis drumul colonizărilor – un drum care a adus glorie Spaniei, dar și tragedie pentru populațiile indigene ale Americii.

De ce contează azi această dezbatere

La prima vedere, pare un detaliu istoric marginal: ce importanță are dacă s-a născut la Genova sau la Córdoba? Dar simbolurile contează. Pentru Italia, Columb e un brand național. Pentru Spania, e eroul care a inaugurat „Siglo de Oro”. Pentru comunitățile evreiești, posibilitatea ca un sefard persecutat să fi schimbat lumea adaugă un strat de ironie istoriei.

În plus, într-o epocă în care identitățile se revendică tot mai intens, originea unui personaj precum Columb devine teren de bătălie culturală.

Mit și realitate

Astăzi, povestea lui Columb e prinsă între două extreme: pe de o parte, glorificarea lui ca „descoperitor al Lumii Noi”; pe de altă parte, denunțarea lui ca inițiator al colonizării violente. În mijloc, disputa ADN-ului adaugă o nouă tensiune: nu știm nici măcar cine era cu adevărat.

Istoria, însă, nu e niciodată simplă. Chiar dacă rezultatele genetice vor fi publicate și replicate, rămâne întrebarea fundamentală: cât de mult definim un om prin sângele său și cât prin faptele sale?

Columb, oglinda neliniștilor noastre

Enigma originii lui Cristofor Columb nu e doar un exercițiu arheologic. Este oglinda unei societăți care își caută rădăcinile, dar și a unei științe care vrea să dea verdicte absolute. Poate că, în final, răspunsul nu e atât de important pentru cine a fost el, cât pentru cine suntem noi.

Columb rămâne un simbol al ambiguității: italian sau spaniol, creștin sau evreu, erou sau călău. ADN-ul său nu va putea rezolva această dublă natură. Dar ne amintește că istoria e vie, că miturile pot fi puse sub microscop și că identitatea e mereu o construcție fragilă, hrănită atât din sânge, cât și din memorie.