De la sosirea primului echipaj la Stația Spațială Internațională (ISS) în anul 2000, au fost efectuate peste 4.000 de experimente. Stația a servit drept laborator de microgravitație pentru peste 5.000 de cercetători din întreaga lume, relatează Wionews.

Cu toate acestea, ISS este programată să efectueze o reintrare controlată în atmosfera Pământului în 2030. A fost avanpostul permanent al omenirii în spațiu timp de peste 20 de ani, dar pe măsură ce se apropie dezafectarea sa, rămân întrebări: va fi tranziția către noile stații fără probleme și va exista o pauză în prezența umană continuă pe orbită?

În același timp, este important ca stația să fi dobândit experiență în întreținerea sistemelor de susținere a vieții, răspunsul la situații de urgență și efectuarea misiunilor de lungă durată – abilități care vor deveni baza explorării viitoare a Lunii și a planetei Marte. 

Care este strategia de tranziție a NASA?

În loc să construiască un alt laborator guvernamental, NASA se adresează sectorului privat prin intermediul programului său Commercial Low Orbit Destinations.

„Scopul este de a crea o piață în care mai multe companii proiectează, construiesc și operează stațiile, iar agențiile precum NASA devin pur și simplu clienți plătitori pentru cercetare și timpul echipajului. Acest model reproduce abordarea de succes utilizată pentru dezvoltarea transportului comercial de marfă și pasageri către ISS”, se explica în material.

Potrivit Daily Galaxy, mai multe companii concurează în prezent pentru a ocupa această nișă. În special, Axiom Space construiește module care vor fi mai întâi atașate la ISS și ulterior se vor detașa, formând o stație independentă. 

„Orbital Reef, dezvoltat de Blue Origin și Sierra Space, este planificat ca o platformă versatilă care combină cercetarea, producția și turismul. Starlab, condus de Voyager Space și Airbus, este conceput pentru a oferi capacități avansate de laborator. Alți jucători, precum VAST, explorează, de asemenea, concepte de stații destinate cercetării și producției în spațiu”, a declarat Wionews.

Provocări cauzate de construcția de noi stații

Experții spun că utilizarea pe orbită necesită mult mai mult decât simpla lansare a modulelor. În special, viitoarele stații trebuie să ofere sisteme fiabile de susținere a vieții, andocare, protecție împotriva radiațiilor și posibilitate de locuire sigură pe termen lung.

În plus, noile proiecte trebuie să ofere sustenabilitate financiară pe o piață care încă nu este testată în afara contractelor guvernamentale. De asemenea, întârzierile tehnice sau depășirile de costuri ar putea încetini cu ușurință progresul, crescând riscul unei pauze după dezafectarea ISS. 

„Istoria ne învață o lecție gravă: după prăbușirea Skylab în 1979, a trecut mult timp până când ISS a început să funcționeze. O astfel de pauză după 2030 ar putea întrerupe cercetarea științifică și slăbi cooperarea internațională. Deși stațiile comerciale promit flexibilitate și inovație, nu există nicio garanție că acestea vor fi gata la timp”, a conchis publicația.