„Mi-am întâlnit idolii pe scenă. Și am avut privilegiul să joc alături de ei” – Marius Bodochi

Marius Bodochi este un actor pentru care scena nu este doar locul muncii, ci însăși forma prin care își respiră existența. Cu o carieră solidă, care a traversat regimuri politice, perioade istorice și generații întregi de spectatori, el rămâne fidel unui adevăr simplu: fericirea și arta se construiesc din căutare, autenticitate și respect față de oameni.

„Fericirea e în suflet, minte și inimă”

Întrebat cum vede lumea de astăzi, Bodochi recunoaște că nu este una blândă cu oamenii. Și totuși, optimismul lui rămâne neclintit: „Secretul fericirii este în suflet, minte și inimă. Nimeni nu ne oprește să fim fericiți. Totul ține de felul în care alegem să privim lucrurile și de cât de mult reușim să aducem lumea reală cât mai aproape de cea pe care o visăm.”

Fericirea, spune el, nu e un dat permanent, ci o alegere pe care trebuie să o reînnoiești zilnic. Iar frumusețea vieții stă tocmai în lupta de a deveni mai bun, mai înțelegător, mai atent la oamenii din jur.

09:43 • Cultură

Marius Bodochi, confesiuni despre viață și teatru: „Lupta de a fi mai bun e frumusețea vieții”

21:50, 30.09.2025 • Puterea Tv

Între Ionesco, Afrim și Caramitru: Marius Bodochi – cariera unui actor care și-a trăit și își trăiește visul

Lecția democrației și amintirile cenzurii

Format artistic în anii ’70-’80, Bodochi știe ce înseamnă să faci teatru sub privirea cenzurii: „La vizionări veneau tovarășii de la Consiliul Educației Socialiste. Dacă li se părea ceva subversiv, se scotea. Dar frumusețea era că puteam lucra cu subtextul. Spuneam altfel ceea ce nu aveam voie să spunem direct. Asta ne antrena inteligența.”

Astăzi, actorul apreciază libertatea pe care o oferă democrația și apartenența României la Uniunea Europeană: „Faptul că putem călători liber și că trăim într-un sistem democratic e un câștig uriaș. Doamne ferește să ne mai întoarcem la un partid unic.”

Actorul ca instrument viu

Pentru Marius Bodochi, școala românească de teatru are nevoie de timp și consistență. „Un actor e propriul său instrument. Talentul ți-l dă Dumnezeu, dar trebuie să-ți perfecționezi calitățile fizice, vocale, psihice. Trebuie să vezi spectacole, să citești, să asculți muzică. Altfel nu ai cum să crești.”

Actorul mărturisește că fiecare rol jucat în trecut l-ar face altfel astăzi. „Noi evoluăm permanent. Nu e bine să ai întotdeauna dreptate, pentru că asta te-ar ține pe loc. Perfecțiunea nu se atinge niciodată, dar lupta pentru ea e frumoasă.”

Întâlniri cu Ionesco și marii regizori

În cariera sa, Marius Bodochi a avut șansa rară de a juca în patru texte ale lui Eugen Ionesco, în montări semnate de regizori importanți precum Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuțiu, Alexander Hausvater sau Radu Afrim. „A fost un noroc imens. În doi ani, am lucrat în patru spectacole diferite pe texte de Ionesco. Fiecare a fost o experiență unică.”

Astăzi, actorul joacă în numeroase producții: de la „O lume mai bună” și „La câțiva oameni distanță de tine” în regia lui Radu Afrim, la „Maria Stuart” (Andrei Șerban), „Gertrude” (Silviu Purcărete) sau comedia „Dragi părinți”, unde împarte scena cu Marius Manole, Carmen Tănase, Șerban Pavlu și Medeea Marinescu.

Despre roluri, telenovele și sinceritatea actorului

Pentru Bodochi, nu există roluri mici sau mari, ci doar felul în care un actor știe să le construiască. „Am spus mereu: din orice rol poți face un rol ideal, dacă vrei cu adevărat.”

Despre preconcepția că marii actori nu ar trebui să joace în telenovele, răspunsul lui este tranșant: „De ce nu? Și acolo construiești un personaj. Dacă îl abordezi cu mintea și cu sufletul, cu sinceritate, are același impact. Eu am jucat și într-un serial, și într-o telenovelă, iar un personaj negativ, bine construit, poate fi chiar mai greu și mai provocator decât unul pozitiv.”

Modele și nostalgii

În 1982, într-un prim interviu, Marius Bodochi își numea actorii preferați: Olga Tudorache, Gina Patrichi, Valeria Seciu, Ștefan Iordache, Ovidiu Iuliu Moldovan și Ion Caramitru. Toți au devenit ulterior colegii lui de scenă, un vis împlinit: „Să-i ai ca modele și apoi să joci alături de ei e ceva extraordinar. Sunt uriași ai scenei românești. Chiar dacă nu mai sunt printre noi, ei trăiesc prin rolurile și vocile lor, dar și în sufletul nostru.”

Un om între două lumi

Dincolo de luminile scenei, Bodochi iubește să citească, să facă mișcare, să vadă filme, sau să doarmă. Însă adevărata lui bucurie rămâne teatrul, locul unde seara de seară poartă o altă viață, o altă poveste, un alt destin.

„Un actor nu trăiește diferit de ceilalți oameni. Doar că noi avem darul și responsabilitatea de a spune povești pe scenă. În rest, lupta e aceeași: să fim mai buni, să fim mai sinceri, să trăim cu credință și contemplație, pentru că viața este, cum spunea Eugen Ionesco, superbă și oribilă în același timp.”