Robert Redford (1936–2025): ultimul gentleman al cinematografiei și ce trebuie revăzut neapărat

Moartea lui Robert Redford, pe 16 septembrie 2025, la vârsta de 89 de ani, a închis un capitol uriaș al cinematografiei mondiale. De la primele roluri care l-au propulsat în anii ’60 până la retragerea discretă în munții Utah-ului, Redford a fost mai mult decât un actor: a fost un simbol al eleganței, al integrității și al acelei Americi care mai credea în farmecul subtil și în frumusețea unui chip luminat de soare.

Pentru cei care l-au iubit, dispariția lui a fost o lovitură, dar și un prilej de a redeschide sertarul cu filmele sale. Și, odată cu ele, un șir nesfârșit de seri nostalgice, în care vinul roșu și lumina caldă a ecranului pot ține loc de rugăciune.

Redford – chipul seducător al unei epoci

Redford n-a fost niciodată un actor care să urle, să epateze, să își impună prezența prin agresivitate. Farmecul lui era altul: un calm interior, o privire limpede, un zâmbet ușor ironic. Era un erou de tip vechi, dar care se simțea modern. O figură blondă, solară, dar cu suficientă melancolie în spate încât să devină credibil și în drame.
Hollywood-ul l-a adoptat repede și i-a dat roluri de seducător. Dar Redford le-a transformat în ceva mai mult: personaje care te lăsau cu senzația că frumusețea nu e un scop în sine, ci doar un pretext pentru a arăta complexitatea omului.

Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969): camaraderia ca poezie

Primul mare moment al lui Redford rămâne Butch Cassidy and the Sundance Kid, alături de Paul Newman. Povestea celor doi bandiți americani, care jefuiesc trenuri și bănci, dar o fac cu un soi de candoare, a schimbat modul în care se făceau westernurile.

Butch Cassidy and The Sundance Kid_recital Redford și Paul Newman

Redford e Sundance Kid – ironic, rapid la pistoale, dar cu o inimă curată. Relația dintre el și Newman e nucleul filmului: o prietenie masculină plină de umor, de tandrețe ascunsă și de un spirit liber. Finalul, în care cei doi ies cu armele în mâini, e unul dintre cele mai frumoase momente cinematografice din secolul XX. Nu e doar moartea unor bandiți, ci o ieșire eroică din istorie.

The Sting (1973): arta de a înșela și de a seduce

La patru ani după western, Newman și Redford s-au reîntâlnit în The Sting, o poveste cu escroci și înșelăciuni elegante, plasată în America anilor ’30.
Redford e carismatic, relaxat, cu acel aer de „șmecher” care nu își pierde niciodată cumpătul. Jocul dintre cei doi, replicile rapide, costumele impecabile și muzica lui Scott Joplin au transformat filmul într-un clasic instantaneu.
Aici, Redford e întruparea farmecului masculin: un hoț care te face să ții cu el, indiferent de consecințe. Filmul a luat Oscarul pentru cel mai bun film, iar Redford a devenit, practic, inegalabil în ochii publicului.

All the President’s Men (1976): jurnalismul ca act de curaj

Dacă vrei să înțelegi anii ’70 și felul în care America își căuta democrația pierdută, trebuie să vezi All the President’s Men. Redford joacă rolul lui Bob Woodward, iar Dustin Hoffman e Carl Bernstein – cei doi jurnaliști de la Washington Post care au investigat Watergate-ul și au pus un președinte în genunchi.
Filmul e sobru, tensionat, fără artificii. Redford e calm, dar incisiv. Nu are nevoie de explozii sau de scene dramatice ca să te țină lipit de ecran. Puterea lui e în ochi, în felul în care ascultă, în determinarea mută. Pentru un actor cu o frumusețe iconică, să se lase absorbit de un rol de jurnalist insistent a fost un act de mare curaj artistic.

Out of Africa (1985): eleganță și tristețe

Dacă există o definiție a romantismului cinematografic, aceasta se cheamă Out of Africa. Meryl Streep e scriitoarea Karen Blixen, iar Redford e Denys Finch Hatton, un vânător britanic nonconformist.
E un film despre dragoste, libertate și pierdere, filmat în peisaje africane care îți taie respirația. Redford e aici tandru, aproape melancolic, un bărbat care iubește, dar care nu se poate domestici. Secvența în care îi spală părul lui Meryl Streep sub cerul african e, probabil, una dintre cele mai intime și mai frumoase scene de dragoste din cinema.
Filmul a câștigat șapte Oscaruri și a cimentat reputația lui Redford de actor capabil să aducă poezie și gravitate chiar și în povești hollywoodiene fastuoase.

Ordinary People (1980): regizorul Redford

Nu putem vorbi de Redford fără să pomenim debutul său regizoral, Ordinary People. Un film dureros despre o familie americană care încearcă să supraviețuiască după moartea unui fiu. Redford nu joacă în el, dar felul în care îl regizează arată sensibilitatea lui extraordinară.
Filmul a luat Oscarul pentru cel mai bun film și i-a adus lui Redford premiul pentru regie. E o poveste despre tăceri, vinovății ascunse și durerea care macină oamenii aparent obișnuiți. Arta lui Redford regizorul e aceeași cu arta lui Redford actorul: simplitate, discreție, dar emoție copleșitoare.

Indecent Proposal (1993): tentația banilor și fragilitatea iubirii

Anii ’90 l-au adus pe Robert Redford într-un rol care a stârnit discuții aprinse și a devenit parte din cultura populară: Indecent Proposal. Povestea e simplă și tulburătoare: un cuplu tânăr (Demi Moore și Woody Harrelson), înglodat în datorii, acceptă propunerea unui miliardar enigmatic (Redford) de a petrece o noapte cu soția – în schimbul fabuloasei sume de un milion de dolari.

Redford, la aproape 60 de ani, joacă rolul miliardarului John Gage.

Nu e doar un „cumpărător de vise”, ci întruchiparea seducătorului matur, care emană siguranță, putere și un calm greu de refuzat. Dacă în tinerețe rolurile lui erau despre libertate și spirit rebel, aici Redford e simbolul puterii reci, al tentației care zdrobește moralitatea. Și totuși, nu e un villain: Gage e fermecător, rafinat, cultivat, ba chiar plin de o anumită tandrețe care te face să înțelegi de ce tentația e imposibil de ignorat.

Filmul a împărțit criticii și publicul:

unii l-au acuzat de kitsch moralizator, alții l-au văzut ca pe o parabolă contemporană despre fragilitatea iubirii și despre cât valorează, de fapt, fidelitatea. Dar dincolo de controversă, Indecent Proposal i-a oferit lui Redford șansa de a demonstra că farmecul său nu ținea doar de chipul angelic al anilor ’70. La maturitate, el putea fi și periculos, și rafinat, și seducător în același timp.

Astăzi, filmul merită revăzut nu doar pentru poveste, ci pentru ceea ce a adus Redford:

o lecție despre cum frumusețea și magnetismul pot supraviețui trecerii timpului, reinventându-se sub alte forme. În spatele replicilor aparent simple, Redford creează un portret subtil al tentației – nu ca act de agresiune, ci ca ofertă imposibil de respins.

Quiz Show (1994): adevărul contra spectacolului

Ca regizor matur, Redford a revenit în atenție cu Quiz Show, o poveste despre un scandal de televiziune din anii ’50, când concursurile de cultură generală erau manipulate pentru rating.
Filmul vorbește despre minciună, corupție, iluzii publice și pierderea încrederii. Redford a demonstrat aici nu doar un ochi regizoral impecabil, ci și un simț moral profund. Într-o lume care începuse să se hrănească din show-uri superficiale, Redford ne-a arătat costul minciunii.
Nu e întâmplător că filmul rămâne actual astăzi, când manipularea mediatică e mai prezentă ca niciodată.

Programul perfect de seară cu Redford

Dacă vrei o seară de nostalgie adevărată, Redford îți oferă un itinerar complet. Începi cu Butch Cassidy and the Sundance Kid – pentru prietenie și zâmbete. Continui cu The Sting – pentru eleganța minciunii bine jucate. Apoi, intri în gravitate cu All the President’s Men – jurnalismul care a clătinat puterea.
După cină, te așezi la Out of Africa, pentru că nimic nu se compară cu aerul Africii, dragostea și pierderea. Și, dacă ai putere să mai vezi ceva, Ordinary People te va sfâșia cu realismul lui dureros.
Într-o altă seară, revino la Quiz Show, ca să-ți amintești că Redford nu a fost doar un chip frumos, ci și un regizor cu morală.

Omul din spatele imaginii

Dincolo de ecran, Redford a fost un militant discret, dar constant. A creat Sundance Film Festival, care a devenit sanctuarul filmului independent. A sprijinit tinerii cineaști, a încurajat diversitatea de voci.
Ecologia a fost o altă pasiune: Redford a pledat pentru protecția mediului, pentru păduri, pentru natură. Într-o epocă în care Hollywood-ul alerga după strălucire, el a ales să se retragă în munți și să construiască o comunitate creativă.

Lumina nu s-a stins, lumina nu se stinge

Robert Redford a murit, dar imaginea lui nu va dispărea. El rămâne acolo, pe ecran, cu zâmbetul său blând, cu ochii luminoși și cu eleganța gesturilor simple.
E greu să vorbești despre el la trecut. Mai ales pentru că fiecare film al lui pare viu, prezent, contemporan. Redford a reușit să fie un actor al tuturor timpurilor: clasic, dar modern; frumos, dar profund; discret, dar puternic.

Într-o lume grăbită, în care zgomotul a înlocuit tăcerea, Redford a fost un gentleman. Un ultim gentleman al cinematografiei. Și într-o seară liniștită de canapea, cu vin roșu și nostalgii, îl putem readuce înapoi, doar apăsând play.