Lovitura de grație înainte de urne: excluderea „Inima Moldovei” și ultimul viraj al campaniei

Cu trei zile înainte de vot, Republica Moldova intră în linia dreaptă a celor mai tensionate alegeri din ultimii ani cu o decizie care schimbă calculele: Partidul Republican „Inima Moldovei”, condus de Irina Vlah și parte a Blocului Patriotic (coaliție prorusă), a fost scos din cursa electorală în urma unei hotărâri judecătorești motivate de neconformități financiare.

Ce înseamnă pentru Blocul Patriotic, pentru jocul geopolitic și pentru credibilitatea procesului electoral

Comisia Electorală Centrală a aplicat efectele acestei hotărâri: toți candidații desemnați de „Inima Moldovei” sunt eliminați de pe lista blocului, care rămâne — pe ultima sută de metri — compus din PSRM, PCRM și Viitorul Moldovei. Dincolo de zgomotul politic, asta este o linie de demarcație: statul de drept își revendică autoritatea în fața unui grup cu istorii, conexiuni și mesaje aliniate intereselor Kremlinului.

1) Ce s-a întâmplat concret și de ce acum

Curtea de Apel a suspendat activitatea Partidului Republican „Inima Moldovei” la solicitarea Ministerului Justiției, pe baza unei sesizări a CEC privind neconformități financiare. Tradus pe românește: există indicii că reguli esențiale ale finanțării politice au fost încălcate. Iar într-o democrație care vrea să se racordeze la standardele europene, finanțarea e literă de lege — nu moft birocratic.

„De ce acum?” — întrebarea care va domina talk-show-urile. Răspunsul onest are două fețe:

• Instituțional: o abatere serioasă nu devine acceptabilă pentru că ne aflăm în campanie. Când instanța decide, administrația electorală aplică. Asta înseamnă stat de drept funcțional.
• Politic: da, momentul e exploziv. Dar alternativa — tolerarea în campanie a unui concurent cu finanțare viciată — ar fi transmis un mesaj și mai toxic: „în alegeri e voie de toate”.

Pe scurt: dacă Moldova vrea să fie credibilă în fața UE, regulile jocului trebuie să conteze chiar și — mai ales — când doare.

2) De ce contează excluderea pentru Blocul Patriotic

Blocul Patriotic e, de facto, coloana vertebrală a votei proruse: PSRM + PCRM + „Inima Moldovei” + Viitorul Moldovei. Irina Vlah aducea o resursă importantă: notorietate regională (Găgăuzia), rețele locale, ecou mediatic în limba rusă și un discurs cu pivot populist/„neutralist”. Scoaterea partidului ei:

• taie din capilaritatea electorală a blocului, mai ales în sudul cu identități distinctive și în zonele cu media rusofonă puternică;
• dezorganizează logistica de ziua votului (observatori, mobilizare, transport, micro-rețele) — exact acele detalii care decid 1–2 puncte procentuale la limită;
• slăbește narațiunea unității: dintr-un „pachet mare”, blocul devine o alianță în defensivă, cu un partener lăsat pe dinafară pentru motive care țin de lege, nu de „capriciul” CEC.

Cine crede că asta nu contează nu înțelege cum se câștigă alegeri strânse: nu doar prin slogane, ci prin mașinile de mobilizare. O roată lipsă poate face diferența între podium și eșec.

3) Irina Vlah, o piesă (nu doar) simbolică în puzzle-ul influenței ruse

Fosta bașcană a Găgăuziei nu este „doar” o lideră regională. Profilul ei public a fost asociat constant cu narațiuni, alianțe și vectori de influență conectați la interesele Moscovei. În ultimele luni, mai multe state occidentale i-au impus interdicții de intrare. Acesta nu e un „detaliu picant”, ci o eticheta geopolitică cu efecte imediate: oricine mizează pe rețelele Vlah joacă, obiectiv, în aceeași bandă cu strategia de re-penetrare a Moldovei de către Kremlin prin bani, media și proxy-uri politice.

Excluderea „Inima Moldovei” nu e un „abuz politic”, ci o consecință legală într-o țară care a început — greu, târziu, cu sincope — să trateze ingerința externă așa cum o tratează statele membre ale UE: ca pe o problemă de securitate națională, nu ca pe o nuanță de campanie.

4) Baza legală și standardul european: finanțarea politică nu e opinie, e normă

În Europa, regulile de finanțare (transparență, raportare, interdicția banilor opaci) sunt parte din igiena democratică. Moldova încearcă să internalizeze acest standard. Când un actor politic nu-l respectă, instrumentul legitim nu este „compătimirea” pe motive electorale, ci intervenția de reglementare.

Aici e linia pro-europeană pe care trebuie să o afirmăm deschis: respectul pentru norme e testul de apartenență la familia europeană. Dacă lași excepția să se strecoare pentru că „e campanie”, normalitatea devine excepție, iar statul de drept — ornament.

5) Efectul pe listă: matematică rece, politică fierbinte

CEC a precizat că blocul rămâne în cursă, însă candidații desemnați de „Inima Moldovei” sunt radiați, ceea ce obligă la repoziționarea listei în 24 de ore. Asta înseamnă:

• rearanjarea locurilor;
• recalibrarea criteriilor de reprezentare (gen, teritoriu, minorități);
• pierderea unor vectori locali care știau „terenul”.

La distanță de două zile de vot, asemenea inginerie nu se face fără pierderi: confuzie internă, mesaje contradictorii către voluntari, demotivare punctuală. Iar un bloc care promite „ordine și stabilitate” nu-și dorește să se vadă făcând improvizații în direct.

6) Narațiuni concurente: „abuz politic” vs. „aplicarea legii”

Tabăra prorusească a pornit deja contra-narațiunea: „guvernarea își elimină adversarii incomozi”, „justiție la comandă”, „stat capturat”. E manualul clasic: transformă sancțiunea pentru abatere într-un martiraj util. Numai că această narațiune are o problemă: evită să discute fondul — banii. Cine, cum, de unde și cu ce destinație? Când nu poți răspunde la aceste întrebări, ridici tonul.

Poziția pro-europeană consecventă este următoarea:

• Nu excludem pe nimeni pentru idei, oricât de retrograde.
• Da, excludem din joc pe cei care încalcă regulile finanțării sau manipulează procesul electoral.
  Libertatea politică nu înseamnă libertate de a frauda, spăla bani sau masca finanțări. Punct.

7) Impactul electoral: mobilizare, demobilizare și „glonțul rătăcit” al efectului de bumerang

Ce urmează pe plan electoral? Două tendințe, simultane:

1. Mobilizare defensivă în tabăra BEP: „ni s-a făcut o nedreptate, veniți la vot!”. E un impuls real, cu efect în nucleu.
2. Demobilizare periferică: alegători indeciși sau utilitar-proruși, deranjați de scandal, pot rămâne acasă ori migra spre Alternativa — opțiunea „mai prezentabilă” în zone urbane.

Pe total, e probabil ca excluderea să taie din potențialul blocului mai mult decât adaugă. Mașina disciplinată a lui Dodon și comuniștilor va încerca să compenseze, dar o roată lipsă rămâne o roată lipsă.

8) Efectul geopolitic: semnal spre Bruxelles, avertisment spre Moscova

Decizia are două audiențe:

• Bruxellesul: vede un stat care încearcă să aplice reguli europene chiar și în condiții politice adverse. Asta consolidează credibilitatea negocierilor de integrare — nu o subminează.
• Moscova: înțelege că nu mai are în față Moldova de acum cinci-zece ani. Că banii trimiși prin interpuși pot declanșa costuri reale: interdicții personale, excluderi de pe listă, ruperi de alianțe.

Pentru interesele ruse, cel mai eficient scenariu ar fi un Parlament agățat, o guvernare șubredă, o societate obosită. Aici se joacă duminică seara: soliditatea opțiunii pro-UE versus eroziunea prin confuzie.

9) „Neutralitatea” blocului prorus, demascată de cifre

BEP repetă mantra „neutralității”, pacei, prețurilor mici. Frumos spus, dar economia nu se sprijină pe sloganuri. Pentru prețuri mici trebuie: investiții, credibilitate financiară, stabilitate normativă. Toate vin cu UE, cu bani și condiții. „Neutralitatea” vândută de forțele proruse înseamnă, de fapt, dependență: de piață, de energie, de fluxuri financiare obscure. Ori Moldova a învățat în 2022–2024 că dependența energetică de Est este un șantaj, nu o „politică socială”.

10) Statul de drept vs. „liniștea” oligarhilor

Să fie limpede: standardul european nu e negociabil. Ori vrei bani europeni, investiții, infrastructură, salarii mai bune, și accepți reguli stricte — ori joci jocul „liniștii” cu saci de cash pe sub masă. Excluderea „Inima Moldovei” e un precedent sănătos: transmite actorilor politici că supravegherea financiară nu e o glumă, chiar dacă e „incomod” în campanie. Mai bine inconvenient legal astăzi, decât rușine instituțională mâine.

11) Ce urmează în 48 de ore: trei lucruri de urmărit

1. Recalibrarea listei BEP — cât de coerentă va fi rearanjarea? Cine cade, cine urcă, ce semnale transmite în teritoriu?
2. Mesajele Alternativa — cum capitalizează această breșă? Se poziționează drept „opoziția curată” la PAS sau joacă ambiguu către electoratul prorus dezorientat?
3. Diaspora — reacția diasporei poate adăuga două-trei mandate în plus pentru opțiunea pro-europeană. Mobilizarea online va conta.

12) Scenarii postelectorale: realpolitik fără iluzii

• PAS + parteneri pro-UE (majoritate clară sau minoritară susținută): integrare accelerată, bani europeni, reforme dureroase, dar corecte.
• Alternativa pivot: coaliție de centru pro-UE cu preț politic (portofolii economice), sau tentația de „gri” cu deschideri spre segmente prorus(e).
• BEP cu scor bun, dar fără Vlah: scandal permanent, obstrucție, presiune pe stradă. Dar legitimitatea internațională rămâne șubredă.
• Parlament agățat: negocieri lungi, țară în stand-by, risc de cinism social — exact terenul preferat al influenței ruse.

13) Concluzie — Europa ca regulă, nu ca lozincă

Excluderea „Inima Moldovei” nu „strică jocul”, ci îl însănătoșește. Adevărul crud e acesta: Moldova poate avea alegeri libere doar dacă regulile sunt aplicate cu aceeași rigoare pentru toți. Da, e dur să tai din listă pe final. Dar e infinit mai dureros să lași bani opaci și ordine de zi străine să-ți decidă Parlamentul încă patru ani.

Linia ”editorială” asumată e clară: pro-european înseamnă pro-norme.

Cine vrea la masa Europei trebuie să accepte controlul finanțărilor, transparența și sancțiunea. Iar în cazul Irinei Vlah, semnalele externe, profilul politic și acum verdictul juridic converg: nu vorbim despre „victimizare”, ci despre o igienă democratică necesară. Dacă Moldova își poate permite un lux în 2025, acela este luxul statului de drept. Restul sunt scurtături către vechile dependențe.

Duminică seara se numără voturile, dar luni începe adevăratul test:

să ții direcția europeană nu doar în discurs, ci în practica administrării. Iar decizia de azi, oricât de zgomotoasă, arată că instituțiile pot — și trebuie — să facă exact asta.