Legea devine clară: decizie istorică pentru infractorii cu antecedente

Curtea Constituțională a României (CCR) a pronunțat o decizie cu impact semnificativ asupra sistemului judiciar: respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel București — Secția a II-a penală, referitoare la art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal. Aceste prevederi stabilesc că renunțarea la aplicarea pedepsei nu poate fi dispusă dacă infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu anumite excepții expres prevăzute de lege.

De ce a ajuns cazul la CCR

Excepția a fost ridicată într-un dosar penal în care inculpatul fusese condamnat la 7 luni de închisoare pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului. Curtea de Apel București a observat un posibil tratament inegal între regimul juridic al renunțării la urmărirea penală (prevăzut în Codul de procedură penală) și cel al renunțării la aplicarea pedepsei (prevăzut în Codul penal), considerând că persoanele aflate în recidivă postcondamnatorie nu pot beneficia de această măsură de clemență, în timp ce altele, fără antecedente, pot.

Instanța de apel a ridicat astfel întrebarea dacă diferențierea între aceste două situații nu ar constitui o încălcare a principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Practic, problema era legată de modul în care legiuitorul tratează persoanele care au mai suferit o condamnare anterioară și dacă ele sunt dezavantajate față de alte categorii de inculpați.

Argumentele aduse de Curtea de Apel

Judecătorii au susținut că renunțarea la aplicarea pedepsei reprezintă un instrument de drept penal comparabil cu instituții similare din alte state europene, precum Germania, Franța sau Italia, unde instanțele pot decide să nu aplice o pedeapsă dacă infracțiunea are gravitate redusă și făptuitorul prezintă garanții că se va reintegra corect în societate. Această instituție este, potrivit instanței, o formă de „surogat” a vechiului articol 18¹ din Codul penal din 1969, fiind o expresie a principiului oportunității și a aflarii adevărului în procesul penal.

08:31 • Justitie

Clasarea nu mai e definitivă: CCR confirmă că procurorii pot redeschide dosarele în condiții legale

10:01, 30.09.2025 • Justitie

Justiția captivă: cum blochează birocrația și CCR reformele penale și fiscale

Curtea de Apel a argumentat că tratamentul diferit dintre renunțarea la urmărirea penală și renunțarea la aplicarea pedepsei nu are justificare rațională și creează o situație discriminatorie pentru recidiviști aflați în faza judecății.

Poziția Ministerului Public

Reprezentantul Ministerului Public a susținut în fața CCR că excepția de neconstituționalitate nu poate fi motivată prin comparația dintre două norme diferite, ci doar prin raportarea directă la prevederile Constituției. Practic, Ministerul Public a arătat că nu există o încălcare a dreptului la egalitate și că regimul diferit este justificat de scopul legislativ: protejarea societății și aplicarea proporțională a legii penale.

Decizia CCR și argumentele juridice

CCR a respins excepția ca inadmisibilă, reiterând principiile deja consacrate în jurisprudența sa:

1. Neconstituționalitatea unei legi nu poate fi dedusă prin compararea acesteia cu alte dispoziții legale, ci doar prin raportarea la normele Constituției.

2. Diferența între renunțarea la urmărirea penală și renunțarea la aplicarea pedepsei este justificată obiectiv și urmărește protecția legalității și siguranței juridice.

3. Persoanele cu antecedente penale nu sunt discriminate, întrucât legiuitorul a prevăzut expres că aceste cazuri nu pot beneficia de clemență prin renunțarea la aplicarea pedepsei.

Astfel, CCR a confirmat că dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal sunt constituționale și respectă principiul egalității în drepturi.

Ce înseamnă decizia pentru inculpați și pentru sistemul de justiție

Decizia are efect general obligatoriu și stabilește clar cadrul legal:

• Renunțarea la aplicarea pedepsei rămâne indisponibilă pentru persoanele aflate în recidivă, cu excepțiile stabilite expres de lege.

• Instanțele nu pot interpreta această prevedere ca pe o normă discriminatorie.

• Se reafirmă că comparațiile între norme diferite nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității.

Prin această clarificare, CCR contribuie la stabilitate și predictibilitate în aplicarea legii penale, protejând în același timp principiul legalității și proporționalității în sancționarea infractorilor.

Implicarea practică

Pentru cetățenii obișnuiți și pentru practicienii în drept, decizia are mai multe implicații:

1. Persoanele cu antecedente penale trebuie să înțeleagă că renunțarea la aplicarea pedepsei nu li se poate aplica, chiar dacă circumstanțele faptei sunt mai puțin grave.

2. Judecătorii și procurorii vor aplica această regulă în mod uniform, evitând interpretări subiective care ar putea crea inegalitate între inculpați.

3. Se reafirmă principiul oportunității și rolul instanței de a analiza condițiile legale pentru aplicarea sau renunțarea la pedeapsă, fără a depăși cadrul legal.