Cele patru defecțiuni ale avioanelor care sunt mai frecvente decât crezi – și de ce nu sunt atât de înfricoșătoare pe cât par

Luni, 22 septembrie, pasagerii zborului Qantas QF1889 au trăit clipe de tensiune când aeronava Embraer 190 a pierdut brusc altitudine – aproximativ 6.000 de metri – și s-a întors de urgență la Darwin. Echipajul a primit o avertizare privind presurizarea cabinei, a urmat procedurile standard și a aterizat în siguranță. În cabină însă, senzația a fost una de panică.

Deși astfel de incidente par dramatice, ele fac parte din realitatea zborului modern. Piloții sunt instruiți riguros pentru a gestiona orice defecțiune, iar aeronavele sunt concepute cu multiple sisteme de siguranță și avertizare. Datorită acestor măsuri, marea majoritate a problemelor tehnice apărute în zbor se încheie cu aterizări normale, nu cu tragedii.

Mai jos sunt prezentate patru tipuri de defecțiuni care pot suna alarmant, dar care sunt, de fapt, bine controlate de procedurile aviatice, conform The Conversation.

Probleme de aer condiționat și presurizare

Ce este:
La altitudini de croazieră, cabina avionului este menținută la o presiune echivalentă cu cea de la 2.400 de metri altitudine, folosind aer comprimat provenit din motoare. Dacă sistemul de presurizare nu funcționează corespunzător, echipajul tratează imediat situația ca pe o urgență.

Ce simt pasagerii:
O coborâre rapidă și controlată, senzația de urechi înfundate și, uneori, căderea automată a măștilor de oxigen – de obicei doar dacă presiunea scade sub un anumit nivel.

Ce fac piloții:
Aceștia își pun măștile de oxigen, declară urgența și coboară la o altitudine sigură, de aproximativ 3.000 de metri, unde aerul este respirabil. Urmează apoi o aterizare preventivă sau revenirea la aeroportul de plecare.

Cea mai temută: defectarea unui motor

Ce este:
Avioanele moderne cu două motoare sunt certificate să zboare în siguranță și doar cu unul funcțional. Defecțiunile la ambele motoare sunt extrem de rare – exemplul clasic rămâne „Miracolul de pe Hudson” din 2009, când un Airbus A320 a aterizat pe râul Hudson după o coliziune cu păsări, fără victime.

Ce simt pasagerii:
O bubuitură puternică, vibrații, eventual miros de ars sau scântei – urmate de o întoarcere spre cel mai apropiat aeroport.

Ce fac piloții:
Identifică motorul afectat, îl opresc conform procedurilor și urmează lista de verificare pentru zborul cu un singur motor. De obicei, aeronava aterizează fără probleme, asistată de echipele de urgență.

Probleme hidraulice și ale comenzilor de zbor

Ce este:
Sistemele hidraulice controlează suprafețele mobile ale avionului – aripi, flapsuri, direcție. Dacă unul dintre sisteme cedează, celelalte preiau funcția, datorită redundanței în construcție.

Ce simt pasagerii:
Posibile întârzieri, ocoliri sau o aterizare mai rapidă. În iulie, un zbor regional Qantas către Melbourne a aterizat preventiv la Mildura după o problemă hidraulică, fără incidente.

Ce fac piloții:
Execută procedurile de urgență, ajustează viteza și configurația pentru aterizare și solicită cea mai lungă pistă disponibilă. Lecțiile învățate din incidente istorice – precum zborul United 232 din 1989 – au dus la îmbunătățiri semnificative în designul și instruirea echipajelor.

Probleme cu trenul de aterizare și sistemul de frânare

Ce este:
Trenul de aterizare este format din roțile retractabile care se extind înainte de aterizare. În rare cazuri, acestea pot rămâne blocate sau frânele pot pierde presiune.

Ce simt pasagerii:
Anunțuri preventive din partea echipajului, o întoarcere la sol și, uneori, instrucțiunea „brace for impact” – o măsură de precauție, nu un semn al dezastrului iminent.

Ce fac piloții:
Urmăresc procedurile detaliate, colaborează cu inginerii de la sol și, dacă este necesar, folosesc metode alternative pentru coborârea trenului de aterizare. Chiar și în scenarii extreme, aterizarea „pe burtă” este controlată și salvează vieți.

Imaginea de ansamblu

Defecțiunile în zbor activează un sistem complex de protecție: echipaj bine antrenat, proceduri detaliate, proiectare redundantă și tehnologie avansată. În cele mai multe cazuri, aceste incidente se încheie la fel ca zborul QF1889 – cu o aterizare sigură și pasageri ușurați, dar nevătămați.

Un zbor care coboară brusc sau se întoarce de urgență nu înseamnă un eșec al siguranței aeriene, ci dimpotrivă: dovada că sistemul funcționează exact așa cum a fost conceput – pentru a proteja viețile aflate la bord.